In ultima vreme au fost facute numeroase comentarii privind noile pasapoarte biometrice. Reluam tema avand in vedere numarul 666, care s-ar gasi in respectiva codificare. Este numarul Fiarei, deci al diavolului, spun cei sumbri, care-si pune pecetea pe o omenire pusa la incercare. Dar uneori folosit abuziv, toata gravitatea pe care se presupune ca o transmite se ineaca in hohote de ras.
Se stie, cea mai mare maiestrie a Necuratului este aceea de-a ne face sa nu credem ca exista. Cu cat omul este mai evoluat, mai emancipat, mai… domesticit, cu atat nu poate sa creada in asa ceva. Se autointituleaza fie liber cugetator, fie agnostic si considera ca este sub demnitatea sa sa admita fantasmagorii. Societatea contemporana, extrem de diversificata si de complexa, este o lume care evident nu poate sa creada in diavol. Daca vine vreun parinte si declara ca tehnologia sofisticata de care ne slujim in ziua de azi reprezinta un produs al magiei inspirate de Necurat i se rade in nas. Pana la un punct este normal ca excesele si incruntarile sa fie astfel sanctionate. Ne intereseaza insa ce se intampla de la acest punct incolo…
Parintele Iustin Parvu care are in spate destui ani de puscarie politica s-a pronuntat foarte aspru impotriva actualelor pasapoarte biometrice care i se par ca prin acuratetea cu care inregistreaza datele persoanei il fac pe om sclav unui tip de amprentare de-a dreptul fatidic. Astfel scanati, nu mai avem scapare, libertatea noastra care presupune si un grad de anonimizare, deoarece, logic, nu poti sa fii liber-liber daca nu esti putin si anonim, ar avea grav de suferit fiind ca si anulata. Au venit proteste din partea mai multor organizatii, fapt care de altminteri nu e nici o noutate, caci si in alte parti s-a intamplat asa ceva. Sunt invitati teologi, sociologi, filosofi pentru a comenta fenomenul. In ce fel asemenea masuri de siguranta ne afecteaza ireversibil?
S-a spus pe buna dreptate ca libertatea omului nu poate fi distrusa nici in iad. Daca si acolo luceste o candela atunci tocmai aceasta farama de duh asigura libertatea. Oricat de perfectionat ar fi actul de identitate pentru a nu fi masluit exista un nivel de adancime al fiintei omenesti care nu poate fi lezat. Aici si este Chipul Domnului. Altfel spus, la ora actuala asistam la o concurenta intre chip si cip. Ce suntem noi de fapt? O suma de date codificate electronic sau un mister inepuizabil prin originea celesta? Cand a scris Jurnalul Fericirii N. Steinhardt nu se confrunta cu asa o belea. Altele erau pe atunci formele de aservire. Acestea au disparut, dar tema libertatii (deci a fericirii) ramane la fel de vie…
