"Sa nu te nasti, iata cel mai mare bine!", spune Sofocle (poet grec, c.495-c.405 i.H.). Am ramas mirat si apoi intristat cand am citit la multi intelepti acest gand: cel mai mare bine pe care l-ai fi putut avea este de a nu te fi nascut. Herodot (istoric grec, c.484-c.425 i.H.) scrie ca tracii il primeau pe noul nascut cu vaiete si se bucurau cand murea cineva. "Exista ceva inca si mai bun decat toate celelalte: a nu fi", spune Byron (poet englez, 1788-1824). Dar cel mai mult m-a mirat aceasta dorinta trista scrisa si in Biblie. Iata ce spune Ecclesiastul: "si am fericit pe cei ce au murit in veacuri stravechi mai mult decat pe cei care sunt acum in viata. Iar mai fericit si decat unii si decat altii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a vazut faptele cele rele care se savarsesc sub soare" (Cap.4, versetele 2-3). si de ce oare e mai bine sa nu te fi nascut? Intr-un fel, un raspuns la aceasta intrebare l-am gasit intr-una din insemnarile lui Tolstoi: "Pentru prima oara am simtit acut caracterul intamplator al intregii acestei lumi.
De ce traiesc eu, un om atat de clarvazator, simplu si rational, bun, in aceasta lume incurcata, complicata, dementa si rea? De ce?" ("Jurnal" v.II, 27 mai 1910). Da… se pare ca Divinitatii tuturor religiilor i-au reusit legile fizice ale universului, dar lumea omului nu i-a reusit, caci iata ce spune Omar Khayyam (poet, om de stiinta si filosof persan, c.1040-c.1123) intr-unul din "Catrenele" sale: "Urzeste lumea, Doamne, din nou. Sub ochii mei./ Sa-ti spun cum sa o faci altfel. si apoi te-as ruga/ Sa-mi dai o alta viata. Sau, mai curand, de vrei,/ Ai mila si ma sterge pe veci din Cartea ta."
