Istoria omenirii incepe printr-o crima: Cain il omoara pe Abel. "si a zis Domnul: Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre mine din pamant…" (Geneza, 4, 10). Exista in lume mult sange care striga din pamant. Specia umana este parca posedata de omor si de cruzime.
Iata un personaj, Vlad Tepes, nascut in anul arderii pe rug a Jeannei d’Arc (1431), care printr-o intamplare a preluat asupra lui imaginarul de cruzime al veacului sau. Ce domnitor nu si-a taiat boierii tradatori, nu i-a pedepsit pe hoti etc.? Dar mai ales cati nu si-au "taiat" fratele rival la domnie? Vlad Tepes insa nu si-a omorat frati: pacatul lui Cain nu sta asupra lui. Dar naratiunile germane despre el (compuse de sasii din Brasov, care incalcasera tratatul comercial cu domnitorul muntean si fusesera pedepsiti asa cum stia el s-o faca) se razbuna in alt plan, si atunci, si peste timp. Cea mai veche copie a povestirilor scrise in limba sasilor si tradusa in germana se pastreaza in biblioteca manastirii St. Gall din Elvetia. Se cunosc opt editii tiparite despre Dracula pana la 1500 (tiparul aparuse la 1440!), intitulate in felul urmator: "O istorie minunata si grozava despre un mare tiran numit Dracula voda". Povestirile incepusera sa circule chiar din timpul vietii domnitorului.
Este vorba de cel mai formidabil best-seller cu "va urma" din istoria omenirii, un "horror" reeditat ani de zile, gustat cu pasiune de contemporani, incepand cu sfarsitul secolului al XV-lea. Textele devin cu timpul tot mai fanteziste, plusand pe aceeasi tema. In aceste pamflete germane se imbina exagerarea absurda si obsesia maladiva; de ce mergeau chiar la tinta si se bucurau de atata… audienta ?
Mari orori
Sa prezentam cateva din aceste povestiri, dintre cele mai ingrozitoare, alipindu-le cate un eveniment din epoca, pe cat posibil similar, intamplat chiar in Transilvania, locul de provenienta al acestor reportaje. Scurtele texte, pe care vom exemplifica mecanismul psihologic prin care Vlad Tepes a devenit purtatorul sadismului si spaimelor vremii, au fost alese din cartea lui Ion Stavarus, Povestiri medievale despre Vlad Tepes-Dracula, Ed. Univers, 1993, din care vom indica in cifre romane numarul de ordine al fragmentului citat, precum si pagina din carte. Comentariul pe care-l vom face in paralel va fi constituit din cate o relatare preluata din diferite carti de istorie.
Iata una dintre povestile ingrozitoare despre Dracula din brosura tiparita la Strasbourg (1500), pe care o insotim de o intamplare adevarata petrecuta in Transilvania: XXIX (p. 130). "De asemenea, el porunci sa fie prajiti copiii si pe acestia trebuira sa-i manance mamele lor. si le taie femeilor sanii si pe acestia trebuia sa-i manance barbatii lor. Dupa aceea puse sa-i traga in teapa pe toti." Acestor scene fioroase le putem alatura drept comentariu un fapt (credibil) din vremea lui Mahomed al II-lea, in Transilvania, care arata totodata viziunea occidentala despre acest taram indepartat: "Tatarii si turcii au fost batuti in acest an si in trei randuri cazacii si ungurii din Transilvania au silit cateva tataroaice sa-si friga si sa-si manance copiii, pentru a-i ingrozi si a-i goni din Ungaria si prin marturiile lor sa-i descurajeze pe ceilalti si chiar pe urmasii lor sa mai vina." (Discours de ce qui s’est passe en Transylvanie, Lyons, 1595; citat de Roullard, preluat din Andre Clot, Mehmet II, conquerant de Byzance, Perrin, 1990). Am putea adauga ispravi reale ale lui Mahomed al II-lea, mult mai fioroase.
Sange si vin
O alta povestire germana despre Tepes: VIII (p.125). "El a poruncit sa se arda mahalaua orasului (Brasov) si, pe cand se facea dimineata in ziua urmatoare, porunci tragerea in teapa langa capela sub munte a femeilor si barbatilor, tinerilor si batranilor si s-a asezat la mijloc printre ei si a luat cu bucurie mare masa de dimineata." Arderea mahalalei este adevarata, restul cu masa de dimineata pare un cliseu. Comentariul nostru pe masura este urmatorul fapt prezentat de un istoric ca fiind petrecut chiar in vremea in care se scriau pamfletele despre Vlad Tepes. Ostile lui Mahomed al II-lea prada in Transilvania pana la Alba Iulia la 1479 si sufera o infrangere mare in fata lui stefan Bathory la localitatea Campul Painii.
Contele Timisoarei, Paul Kiniszi (Cneazul?) intinde masa de sarbatorire a victoriei chiar peste cadavrele dusmanilor. Citat: "Vinul, scurgandu-se din cupe, se amesteca cu sangele ce siroia inca si invingatorii dansara cu o bucurie salbatica in jurul mormanelor de morti. Kiniszi insusi, cu un cadavru in dinti (sic!), prezenta astfel dansul razboinic." (Hammer, Histoire de l’Empire Ottoman, vol.1 ).
O alta povestire despre Dracula, din aceeasi sursa brasoveana: XII (p.126). "De asemenea, el a pus sa se faca un cazan mare si deasupra a facut scanduri cu gauri si a pus oamenii sa vare capetele prin acestea si astfel i-a inchis si a pus sa se umple cazanul cu apa si sub cazan a pus sa se faca un foc mare si astfel a lasat oamenii sa urle amarnic pana ce ei chiar au fiert si au murit." Fara sa vrem ne vine in minte urmatorul fapt istoric similar bine cunoscut, groaznic in realitatea lui.
In 1515, in Transilvania s-a produs o rascoala puternica a taranilor, aceasta deoarece ei fusesera chemati sa lupte cu plata intr-o cruciada antiotomana, dar au fost opriti de nobili sa plece, fiindca ar fi lipsit astfel de la lucrarile campului. Revolta s-a intins rapid. Conducatorul rasculatilor, locotenentul secui din armata maghiara Gheorghe Doja, obtine o victorie si chiar unii nobili se raliaza rascoalei, dar in cele din urma el este infrant si condamnat la moarte. "Doja este asezat gol pe un tron de fier incins, i s-a pus o coroana in cap, tot din fier incandescent, i s-a smuls apoi cu clestele inrosit in foc carnea, bucata cu bucata, tovarasii sai tinuti flamanzi timp de 15 zile fiind siliti s-o manance." (C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor, vol. 2, Bucuresti, 1976).
Alta mostra din povestirile germane: IV (p. 124). "De asemenea, a poruncit ca toti barbatii tineri care au fost trimisi in tara sa pentru a prinde limba (a aduce informatii) sa fie inchisi intr-o camera si sa fie arsi; acestia sa fi fost vreo patru sute." Patru sute de spioni e chiar un numar impresionant… Dar sa vedem cum se purtau autoritatile din Brasov cu locuitorii romani din munti. "In 1442, Brasovul se temea ca vin turcii, iar comitele secuilor Mihail Iackh se temea ca romanii din Fagaras se vor alatura lor si intr-o scrisoare cere sasilor "sa se suie" in munti si sa ii ucida pe toti (romanii), afara de femei si copii." (N. Iorga, Istoria Romanilor, vol. IV, Bucuresti, 1937). Mentionam ca romanii din Transilvania nu aveau voie sa posede arme si nici sa poarte cizme.
Sasii adversari
Alta povestire germana despre Vlad Tepes: XIII (p.126). "Inspaimantatoare, ingrozitoare de nespus torturi a nascocit el. A pus sa fie trasi impreuna in teapa mamele cu pruncii sugand la san pana ce pruncii mureau zbatandu-se la sanul mamelor; el a spintecat apoi mamelor sanii si a impins pruncii cu capetele prin acestia si astfel i-a tras in teapa pe amandoi." Aici imaginatia debordeaza in enormitati "tehnice".
Dar iata mai jos o pedeapsa medievala despre care de buna seama sasii aveau stiinta: "In secolul al XIII-lea… vinovatii de sodomie si bestialitate erau condamnati la pedeapsa capitala…: vinovatul era castrat in public, dupa aceea era spanzurat de picioare, pana ce survenea moartea." (Bartolome Bennassar, L’Inquisition espagnole. XV-e – XIX-e siecle. Hachette , Paris, 1979).
Putem sa ne oprim aici. Este limpede ca autorii pamfletelor din care am cules mostrele mai sus reproduse aveau atrocitatea "in sange". Razboaiele si inchizitia epocii inventasera destule torturi si cruzimi acasa la ei, "brandul" nu era importat din Valahia. Autorii legendelor se etalau pe ei insisi prin aceste scene, exultau in orori, rafuindu-se astfel cu cel care ii infruntase cu duritatea specifica epocii. De ce tocmai Vlad Tepes a fost impins catre un rol universal de "vampir", cand alte legende populare il descriu ca fiind nemilos, dar just, ba inca il si regreta? stefan cel Mare a tras in teapa 2300 de prizonieri turci dupa batalia de la Gherghita (1473) si nimeni nu-i stirbeste din aureola de print crestin.
Utiliza mijloacele epocii si o facea din ratiuni de stat. Acelasi lucru l-a facut si Vlad Tepes, doar ca autorii pamfletelor au fost prea jigniti de riposta domnitorului valah si i-au ingrosat inutil (sau poate util?) imaginea; in subconstientul lor domina furia ca dusmanul a facut uz de aceleasi metode crunte pe care numai ei ar fi avut dreptul sa le aplice. Tepes e aratat cu degetul ca si cum el ar fi taiat sanii tataroaicelor, ar fi dansat peste cadavre, ar fi chinuit cu fierul rosu etc., caci e mult mai profitabil sa te descarci de obsesiile proprii acuzand pe altul.
Ce se intampla in acelasi veac, in alte parti? Cei care plang dupa civilizatiile antecolumbiene sa afle ca in 1487 aztecii au sacrificat 62.000 de oameni la inaugurarea unui templu (vezi: Micro Robert, Paris, 1990). Un aghiotant al Jeannei d’Arc, Gilles de Rais, a devenit mai tarziu satanist si pedofil, vinovat de omorarea a sute de copii, si a fost judecat si executat in 1440. Cineastii, care astazi etaleaza freudist urmarile tragice ale abuzului asupra copiilor, cunosc acest personaj? Ce sa spunem despre masacrul cumplit din 1453 din Bizantul cucerit de Mahomed al II-lea (acest imparat cult si chiar poet…) si atrocitatile enorme ce au urmat dupa aceea in cetatile bizantine? Ultimele victime ale inchizitiei in Europa au fost, culmea, in Transilvania: in 1752, o femeie este acuzata de vrajitorie (pentru ca a fost vazuta prefacuta in gasca) si arsa pe rug de consilierii de religie protestanta ai orasului Targu Mures, consilieri care in anul urmator ard si un barbat!
Cladirea in care nefericitii au fost condamnati exista si astazi (Unde esti, Bram Stoker?). Istoria ne convinge ca voda Tepes putea fi intr-adevar neindurator, dar sa fi fost chiar dement… Probabil ca ce a indurat in captivitatea sa la turci nu l-a facut prea milos. Cum se face insa ca nu-si omoara rudele, ca refuza sa mai dea tribut copii la turci, face danii la manastiri in tara si la Sf. Athos, ba semneaza (acum exact 550 de ani) hrisoave de improprietarire in "cetatea Bucuresti" etc.?
E de vazut palmaresul altor domnitori, pentru care nu s-au fabricat povestiri de groaza. (Tamerlan cu piramidele sale de zeci de mii de capete…) Se poate propune o lista lunga de vampiri mai vechi si mai recenti, invidiosi pe gloria valahului. Vampirii moderni, depasind veacul al XV-lea, in numele ideologiilor promitatoare ale secolului XX, au cucerit sufletul popoarelor lor acum nu mai mult de trei generatii, ucigand zeci de milioane de oameni. In lagarele sovietice de la Cercul Polar cadavrele inghetate se taiau cu joagarul. Avem si azi nostalgici ai faptelor ascunse sub covor.
Sa amintim doar despre comunistii rasculati la Atena care, in decembrie 1944, au tras in teapa o cunoscuta actrita greaca si au prajit-o, "ca pe un miel" (Relatare la postul de radio BBC). Sa nu continuam, caci nu vom mai sti cat o fi fost Tepes de crud.
