Aflat pentru prima oara in Kazahstan, cu ocazia prezentarii a patru filme romanesti, am remarcat prezenta in randul spectatorilor a numerosi romani. Explicatia (simpla si nu prea) mi-a oferit-o dinamicul ambasador al Romaniei la Alma-Ata, E.S.Dl. Vasile Soare: „sunt multi urmasi ai deportatilor, aflati in Karaganda (regiune din nordul tarii), unde au fost trimisi inca din anii cei mai cruzi ai stalinismului , '30-'35”. In valuri au aparut altii in timpul razboiului si chiar dupa 1947, pana in 1953, cand dupa moartea lui Stalin s-a dat o amnistie. Dar si cu aceasta amnistie multi nu s-au intors la vetrele lor. Ei au aflat ca sunt liberi de-abia dupa 12 ani de „detentie libera in Kazahstan”. (Se stie ca aici lagarele de detinuti nu prea aveau multi paznici sau foisoare si garduri de sarma ghimpata sau electrificata; distantele, frigul si animalele salbatice erau cei mai buni pazitori…)
Dar sa revenim la tara Kazahstan. O prezentare telegrafica nu strica: ca suprafata a noua tara a lumii (de cinci ori mai extinsa ca Franta), peste 15 milioane de locuitori, 56 % in mediul urban (47 % musulmani, 44 % ortodocsi rusi). Rezerve naturale considerabile: 1% din rezervele totale le lumii la gaze si petrol, crom, platina, aur, tungsten, zinc, cupru, lemn, carbune. 8% din suprafata este arabila. Astana este o noua capitala moderna, dar mai putin populata in nordul tarii.
Republica autoritara condusa la al treilea mandat de presedintele Nursultan Nazarbaiev (reales la 4 decembrie cu peste 90%, dar violent contestat de o opozitie fara acces la media, precum si de observatorii europeni ai alegerilor), Kazahstanul se confrunta si cu probleme majore de coruptie legate in special de economia petroliera.
Sa revenim la destainuirile facute de E.S. Dl Vasile Soare in legatura cu prezenta romanilor in pustiurile Asiei Centrale.
– Ce semnifica numele fostei capitale (in prezent orasul Astana din nordul tarii, un fel de Brasilia asiatica este noua capitala)?
– „Mar. Alma-Ata inseamna „mar”. Merele din livezile de pe aici cantareau intre 0,5-1 kg pana in anii '50 ai secolului trecut.
– Romanii din Kazahstan pot fi impartiti in doua categorii: cei care se afla pe acesta de mai bine de un secol si aceia veniti dupa dobandirea independentei Kazahstanului. Din a doua categorie fac parte in special cei sositi pentru exploatarea zacamintelor petroliere. Cred ca mai importanti sunt romanii ajunsi pe aici inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Din guberniile Basarabia si din tinutul Herta si din Bucovina, romanii au plecat in cautare de pamanturi pentru a le exploata departe de Moscova. Aici au gasit teritorii intinse, nepopulate si datorita unei profesii milenare legate de agricultura s-au stabilit in Asia Centrala. Dar despre acest „val” de romani de la sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea sunt putine date. „Valul clar”, dar si cel mai consistent apare aici in anii '40 din Basarabia, tinutul Herta si Bucovina. Aici au avut loc deportari masive de ordinul zecilor de mii de romani. Multi au ajuns in Kazahstan fiindca au avut curajul sa se recunoasca romani, sa sustina acest lucru si fiindca erau considerati chiaburi au fost trimisi sa lucreze in colhozurile de aici. Azi in Kazahstan traiesc 20.054 romani. Se regaseau inca din anii '40 doua grupe- romani si moldoveni, impartite astfel de politica stalinista (disjunctie absurda, perversa si discriminatorie, am spune azi- n.red.). Un „val intermediar” consistent este format din prizonierii de razboi. Am descoperit in urma unei documentari in arhivele locale de circa 8-9 luni date secretizate pana acum despre prizonierii romani ajunsi in Kazahstan. Numarul acestora se ridica la 6740 de oameni trimisi in lagarele din regiunea Karaganda, regiune cu 24 de lagare si cu o clima extrema, 80 de grade intre minus si plus. Aici si-au gasit sfarsitul 928 de prizonieri alaturi de 93 de civili „luati de val” – in total mai mult de o mie de romani.
– Sa continuam seria „valurilor”: dupa anii '50 politica lui Hrusciov de destelenire a pamanturilor din Asia centrala (pariul cu agricultura) a adus pe meleagurile Kazahstanului peste 9 milioane de persoane, cetateni din toate republicile fostei URSS. Munca tractoristilor si mecanicilor romani era foarte apreciata.
– Cum traiau acei romani adusi la „munca fortata” – cu un termen edulcorat?
– In primii 2-3 ani traiau in bordeie. I-am descoperit in urma lecturii unui studiu facut de un lingvist inainte de destramarea URSS. El vorbea despre graiuri si limbi folosite pe teritoriul Rusiei. Intr-o calatorie a autorului in regiunea Tiubinsk, in nordul Kazahstanului, zona de stepa, acesta a fost socat intalnind un sat cu livezi, vegetatie cu fantani. A intalnit o fetita pe care a intrebat-o cine este si de unde vine. Fetita n-a inteles o boaba ruseste si l-a invitat acasa. Era o familie de romani din Moldova, iar satul era populat intr-o proportie de 90% de etnici romani veniti din Basarabia. Este interesant faptul ca ei nu vorbeau ruseste, continuand sa conserve si sa utilizeze limba materna atat in familie cat si in societate. Era o populatie compacta care si-a pastrat limba la 5-6000 km de casa.
Citind acest studiu am perseverat in studiul arhivelor. Am gasit si am intrat in posesia unor lungi liste de prizonieri romani. Azi nu se mai pastreaza nimic din acele lagare de munca sau de prizonierat. Am gasit totusi o schema cu indicarea mormintelor, practic erau niste gropi comune, in linii perfect paralele, unde erau aruncati cei morti din randurile prizonierilor (au fost peste 70.000 de prizonieri de razboi adusi aici – romani, germani, polonezi, cehi, finlandezi, ucrainieni). Cam pe locul patru ca efective erau romanii.
– In Kazahstan se obisnuieste sa testezi ce cumperi (nu peste tot). Intr-o cofetarie, spune doamna ambasador dr. Cecilia Soare, sotul meu a vrut sa incerce gustul unor biscuiti. Vanzatoarea ne-a spus „buna ziua!” Dar mai mult nu stia, dar a recunoscut limba. Dupa o saptamana ne-a invitat acasa. Aceasta familie este a lui Mihail Groza (prezent la o intalnire a romanilor de pretutindeni, editia Vatra Dornei). El se trage din romanii transnistreni deportati in Kazahstan. Este un model de roman demn, fara complexe, de o exemplara verticalitate. A organizat si conduce la Alma-Ata ansamblul de dansuri nationale „Romanasul”. Cecilia Soare adauga: „Atunci cand am fost la Karaganda ne-am intalnit cu un roman care a incercat sa gaseasca conationalii. Am mers la o cofetarie si multi au declarat ca sunt romani. Un baiat de clasa a VIII-a, fara sa stie romaneste, cand a auzit muzica romaneasca, ghiciti ce-a facut. A inceput sa chiuie si sa schiteze pasii unei hore. Este interesant (si trist, adaug eu – n.red.) ca romanii din Kazahstan nu stiu unii de altii. Dar mai exista o explicatie psihologica. Multi traiesc si azi cu teama de a recunoaste ca sunt romani, teama nascuta inca din epoca stalinista, cand afirmarea nationalitatii era considerata o crima. Aceasta frica, teama, reticenta, complex care nu se intalneste la rusi sau la cei din Kazahstan, ii urmareste pana si acum.
– Cat de aproape e Romania de etnicii romani din Kazahstan? Ce ati intreprins concret pentru romanii de aici?
– Cecilia Soare: M-am straduit sa construiesc niste legaturi. Am adresat scrisori institutiilor romanesti pentru cei ce m-au solicitat sa le gasesc rude in Bucuresti sau in alte zone ale tarii. Noi, romanii din Romania, simtim nevoia unei legaturi permanente cu tara, dar cei care poate n-au vazut-o niciodata? Prin forte proprii am reusit sa chemam aici doi artisti ai cantecului romanesc – Dumitru Zamfir si Mihai Calusaru…, prezenta lor aici a coincis cu infiintarea Asociatiei moldovenilor din Kazahstan. S-au intalnit romanii din tara cu cei de aici – lacrimi, muzica romaneasca, mancaruri romanesti.
– Vasile Soare: In Kazahstan am reusit ridicarea unui monument – o placa funerara din granit – ca sa fie durabila- pe care s-a scris in romaneste In memoriam celor peste 900 de prizonieri romani morti in Kazahstan. Monumentul e ridicat exact in fata locului unde se mai pastreaza zidurile spitalului din localitatea Spask, ce gazduia unul din lagarele cu numerosi romani. Inscriptia este repetata in limba rusa si kazahstaneza. Lagarul nr.99 era cel mai mare lagar din Karaganda. Surpriza: s-a adus pamant din Romania, coliva, colac, lumanari si imnul Romaniei. Asa credem ca sufletele celor pieriti departe de casa si-au gasit intr-un fel linistea.
– Cum e Romania vazuta din Orient?
– „Lipseste informatia despre Romania de azi. Practic se cunoaste mai bine o Romanie de dinainte de '89. Se cunoaste mobila romaneasca, textila, vinuri, Dracula (prin presa occidentala).”
– Ce inseamna generatia tanara?
– „Suntem cea mai tanara pereche de ambasadori. La Pasti am fost impreuna cu alti diplomati la biserica ortodoxa de aici. Suntem vazuti ca un liant spre Europa”.
– Copiii etnicilor romani mai stiu romaneste?
– „Eu fac cursuri de romana cu 15 copii. Cei din familii integral romanesti invata foarte repede.
– Mi-am propus sa pun pe hartie soarta comunitatii romanesti din Kazahstan. Un titlu probabil este: „Captivi in libertate”
*
* *
Ambasadorul Romaniei in Kazahstan mi-a mai povestit multe scene emotionante despre intalnirile cu romani care prin forta lucrurilor, a rotii celei mari a istoriei, au ramas departe de casa. Excelenta Sa mi-a povestit cum s-a zbatut sa obtina locuri in camine si burse pentru cei de aici. Legile noastre restrictive si prost intocmite promit astfel de sprijin doar pentru romanii aflati in proximitatea granitelor tarii.
Cele o suta de ore din Kazahstan mi-au demonstrat cat de aproape sunt romanii de pretutindeni
