In cadrul filateliei mondiale marcile postale moldovene "Cap de Bour" reprezinta unul din brendurile de tara ale Romaniei care au implinit anul acesta 150 de ani de la emiterea si aparitia in circuitul postal, eveniment care se impune a fi evocat.
Semnarea la Paris in 18/30 martie 1856 a Tratatului de Pace, care punea capat Razboiului Crimeii, a insemnat pentru principatele Moldova si Tara Romaneasca un pas important pe calea modernizarii lor. Astfel inlaturarea protectoratului rusesc, mentinerea suzeranitatii otomane dar si garantia acordata lor de puterile europene au determinat elaborarea si introducerea unor reforme politice si administrative care le-au permis apropierea in mai mare masura de tarile vest-europene.
Structuri postale arhaice au existat in principatele romane si inainte de anul 1856 care insa deserveau in principal curtile princiare. O astfel de structura postala organizata pentru transportul corespondentei o intalnim in timpul lui Constantin Mavrocordat (1735-1741) care prin Marele Hrisov (constitutie) a prevazut adoptarea unor reforme fiscale si administrative. In acest context a fost organizata o retea de menziluri (statii si releuri de posta) care asigurau o legatura rapida intre conducerea administrativa si sediile resedintelor de judet. Subventionata initial de stat, aceasta retea a fost dupa anul 1817 data in antrepriza unor antreprenori particulari (global sau segmentata pe rute). Transportul calatorilor si al sacilor de posta era facut, in cadrul retelei, cu ajutorul olacelor (postalioanelor, carutelor) trase de cai care ajungeau la sase conform descrierilor facute in anul 1837 de printul Anatole de Demidoff insotit de pictorul francez Rafflet in vizita lor prin cele doua principate. Modernizarile aduse serviciilor postale in unele tari din Europa precum Marea Britanie, Elvetia, Austria, au condus la ieftinirea serviciului de transport al corespondentei, gropurilor (a sumelor de bani) si a coletelor. Un pas important l-a constituit si aparitia primelor marci postale in Marea Britanie (1840), Elvetia (1843), Franta, Belgia si Bavaria (1849), Austria, Spania, Hanovra si Sachsen (1850), etc. care au constituit modele aflate si in atentia conducerilor celor doua principate.
Structura administrativa a Principatului Moldova si dezvoltarea infrastructurii de transport intre centru si resedintele judetene, impusa de noile conditii si obiectivele de independenta si unire a celor doua principate a determinat Consiliul Administrativ Extraordinar al Moldovei si pe caimacamul Nicolae Vogoride (a caror sarcina principala era organizarea si convocarea divanului ad-hoc pentru alegerea domnului Moldovei) sa numeasca si sa insarcineze o comisie compusa din: "Dumnealui Velvistiernic, Cnejii Alecu si C.D.Moruzi, Dimitrie Cantacuzino si Dumnealui Directorul Departamentului Lucrarilor Publice" care trebuia sa elaboreze Proiectul de exploatare al serviciului de diligente si al conditiilor pentru antrepriza postelor.
Impreuna cu acest proiect Comisia a intocmit si o Instructiune asupra organizarii serviciului postal din Moldova a carei organigrama cuprindea: Directia Centrala a Postelor cu resedinta la Iasi (aflata sub controlul Ministerului Finantelor), birourile de posta din Iasi si din toate resedintele judetene, statiile de posta, serviciul grajdului care avea in atentie problemele legate de transportul cu ajutorul cailor de posta precum si atributiile acestor structuri si a personalului care le deserveau.
Tot in conformitate cu propunerile Comisiei, pentru instruirea personalului care va deservi Directia Postelor si birourile postale precum si pentru elaborarea regulilor de manipulare a corespondentei, oficialitatile moldovene au intervenit pe langa guvernul Austriei pentru detasarea a doi amploiati si a doi conductori postali. La 31 august 1858 acestia au sosit la Iasi urmand a-si desfasura activitatea pe o perioada de un an ca amploiati ai Directiei dar avand asigurata protectia austriaca privind persoana si bunurile lor. Cei patru au fost: Johan von Manowarada (administrator de posta din Bucovina), Leon Scliba-oficiant, Janos Szergedgi si Frederic Nadler (Sibiu) in calitate de conductori. Dintre acestia, dupa un an, Manowarada si-a continuat serviciul in Moldova ocupand postul de instructor postal. Pe teritorul Moldovei tariful pentru scrisori bazat pe greutatea acestora in drame (greutatea minima era pana la 2 si 1/2 drame si 8,07gr.) si distanta in poste (prima treapta de distanta era de 8 poste) a fost aplicat in perioada 1 mai – 31 octombrie 1858.
Sediul Directiei Postelor si al Diligentelor Moldovei s-a aflat intr-o cladire inchiriata din Iasi, situata vizavi de Institutul de Orfanotrofie. Cladirea era propietatea comisului Kostache Bosie si cuprindea 14 camere.
In Gazeta de Moldavia nr. 51 din 30 iunie 1858 si in Buletinul Oficial al Moldovei nr. 51 din 6 iulie 1858 au fost publicate Regulile statornicite pentru scrisori nr. 1252, elaborate de Directia Postelor si a Diligentelor Moldovei in care o scrisoare in greutate de 2,5 drame transportata pe o distanta de pana la 8 poste se taxa cu tariful de 27 parale si de la 8 poste in sus cu tariful de 57 parale (1,14 lei). In cadrul acestor tarife scrisorile recomandate se taxau dublu.
In baza acestor tarife o scrisoare simpla expediata din Iasi catre birourile resedinta de judet (birouri districtuale) din Bacau, Botosani, Dorohoi, Falticeni, Husi, Mihaileni, Piatra (Piatra Neamt), Roman, Tg. Ocna, Tg. Neamt si Vaslui era francata cu o marca postala de 27 parale. De la Iasi pe o distanta mai mare de 8 poste la Adjud, Barlad, Bolgrad, Cahul, Focsani, Galati, Ismail si Tecuci francarea unei scrisori simple se facea cu o marca postala de 54 parale. Scrisorile recomandate cu adeverinta de primire erau francate cu tariful de 81 parale (2 lei) si respectiv cu tariful de 108 parale (2,28 lei). Conform acestor reglementari tariful de 27 parale s-a constituit intr-un modul care multiplicat de la doua ori in sus a acoperit toate tarifele de plata ale serviciului de posta pe teritoriul Moldovei. Precizez faptul ca marcile postale ,,Cap de Bour" nu au avut putere de circulatie in afara acestui teritoriu deci nu au circulat in Tara Romaneasca sau in alte state din Europa. O exceptie de la regula distantei au facut-o scrisorile expediate pe distanta Iasi – Mihaileni (era punct de vama) care au fost taxate cu tariful de 27 parale.
Acest tarif a fost valabil pana la data de 31 octombrie 1858 cand de la 1 noiembrie 1858 a fost inlocuit cu un nou tarif postal care a introdus sistemul taxelor unice pentru teritoriul Moldovei fapt ce a necesitat emiterea celei de-a doua emisiuni de marci postale "Cap de Bour" cu tarifele de 5, 40 si 80 parale.
Pentru scrisorile simple care de la data de 1 iulie 1858 au fost prezentate fara plata anticipata, sistemul tarifar a prevazut ca acestea sa fie depuse la Iasi in ladite de fier cu incuietoare (cutii de scrisori) care au fost montate in pietele orasului si la sediul Directiei Postelor iar pentru judete scrisorile nefrancate sa fie depuse direct la birourile postale districtuale urmand ca plata serviciului de posta sa se faca la destinatar.
Cu toate ca Tarifa pentru scrisori a intrat in vigoare la data de 1 iulie1858 marcile postale "Cap de Bour" au fost introduse in circuitul postal cu intarziere. Cataloagele filatelice au inscris data de 15 iulie ca prima zi de circulatie postala in baza Proiectului pentru reforma postelor incuviintat de Consiliul Administrativ al Moldovei. Cercetarile minutioase si aprofundate, facute de patriarhul filateliei romanesti – Khiriac Dragomir, au determinat cu exactitate (conform documentelor Directiei Postelor si Ministerului Finantelor) data cand aceste marci postale au inceput sa circule pe corespondente. Astfel Ministerul Finantelor cu adresa nr.4258 din 26 mai 1858 hotaraste tiparirea marcilor "Cap de Bour" la Atelia Timbrului din Iasi iar cu adresa nr.5895 din 1 iulie 1859 face cunoscut ,,Dumieisale Secretariul Ateliei Timbrului" ca s-au confectionat "patru peceti din otel gravate trebuitoare". Cu aceste peceti au fost tiparite (bucata cu bucata), cu ajutorul unei prese manuale, cele 24064 de marci postale "Cap de Bour". Pana la aceasta data nu au fost gasite documentele din care sa rezulte numele gravorului care a executat stemplurile (pecetile) acestor marci postale si cine a fost machetatorul care le-a conceput. Ceea ce s-a dovedit pana in momentul de fata, asa cum rezulta din documentele aflate la Arhivele Statului (Obstescul control Moldova dos. 7026/1858 fila 10 si dos. 1054/1858 fila 71) este ca pecetile (stemplurile) marcilor postale au fost realizate pe baza ordinului Visteriei nr. 4285 in Moldova si au costat la acea data 389 lei. In schimb sunt cunoscuti mesterii tipografi de la Atelia Timbrului care au executat comanda si anume: medelnicerul (rang de boierie conform dictionarului seinean) stefan Poenaru si tipografii Dimitrie Gafencu, Kostache Florescu, Ilie Enescu,Vasile Oprescu care alaturi de ceilalti contributori au intrat in "Cartea de aur" a marcilor postale "Cap de Bour".
La Atelia Timbrului din Iasi, infiintata de domnitorul Grigore Alexandru Ghica (1854-1856) in data de 12 ianuarie 1856, anterior cu doi ani marcilor postale "Cap de Bour", a fost tiparit primul timbru fiscal fix – "Timbru Domnesc" in valoare de 20 parale care a fost utilizat, pentru prima data, de sistemul fiscal in cazul actelor judecatoresti si comerciale.
Spre deosebire de majoritatea tarilor care emiteau la acea data marci postale cu efigiile imparatilor si regilor aflati in fruntea statelor respective, pentru primele marci postale ale Principatului Moldova (tinandu-se cont si de etapa pe care o parcurgea din punct de vedere politic) a fost ales ca subiect semnul distinctiv al domnilor Moldovei care a fost figurat din cele mai vechi timpuri in izvoarele sigilare si monetare domnesti. Cercetatoarea Maria Dogaru a identificat ca prima reprezentare a "Capului de Bour" aversul grosilor batuti de voievodul Petru I (1375-1391) iar primele izvoare sigilare interne au fost pecetea actului de omagiere din 1387 al lui Petru I adresat regelui polon Wladislaw al II-lea Jagello si uricul dat lui Ivanus Viteazul la 30 martie 1392 de voievodul Roman I (1391-1394). Acest simbol a fost mentinut de majoritatea conducatorilor principatului si de inalte fete bisericesti, fapt demonstrat de izvoarele pastrate pana in zilele noastre.
In cazul marcilor postale "Cap de Bour" intre coarnele bourului a fost figurata o stea in cinci colturi. Buza de jos a bourului se sprijina pe o goarna postala care cuprinde in cercul interior valoarea nominala a marcii postale in cifre arabe. Aceste insemne sunt cuprinse intr-un cerc care in interior, in partea de sus, deasupra capului de bour, se afla inscriptia cu litere chirilice PORTO SCRISORI. Dupa cum am aratat anterior care sunt termenii uzitati in sistemul postal pentru serviciul franco si porto inscriptionarea PORTO a fost gresita, corect fiind cuvantul FRANCO, deoarece prin intermediul marcii postale serviciul postal de expeditie si transport era platit anticipat de catre expeditor.
Pentru tiparirea marcilor postale s-a folosit o hartie importata de negustorii Iasiului (Ioan Daniil Maugsch) din strainatate de la firma Bath-Somerset din Anglia care a fost achizitionata de Ministerul de Finante.Tiparirea s-a facut in coli de 32 de exemplare de marci postale (4 randuri de 8 marci) randurile de la mijloc cuprinzand opt celebre ,,tete – beche" (cuvinte de origine franceza care reprezinta asezarea rasturnata a doua marci postale fata de o axa imaginara). Tiparul marcilor a fost negru (27 parale) sau albastru (54, 81 si 108 parale), colile de hartie avand nuantele: roz (27 parale), verzui (54 parale), albastrui (81 parale) si roz deschis (108 parale). O alta caracteristica a acestor marci postale o constituie faptul ca hartia era dungata orizontal cu exceptia valorii de 81 parale care a fost tiparita pe o hartie simpla. Colile tiparite au fost gumate pe verso prin aplicarea manuala cu pensula a unei ,,gummi arabicum" neneutralizata si insuficient purificata.
Marcile postale "Cap de Bour" au fost obliterate cu stampile dublu cerc avand denumirea biroului postal sus si cuvantul Moldova jos, literele fiind executate cu caractere majuscule anticva, in mijlocul cercului mic aflandu-se sub forma de fractie ziua si luna in cifre arabe. Stemplurile au fost comandate la Viena de Teodor Ghica – antreprenorul diligentelor din Moldova si executate de gravorul J. Radnitzky.
Livrarea colilor de marci postale (care nu erau dantelate, decuparea urmand a se face cu foarfecele de catre oficiantul postal) de la Atelia Timbrului catre visteria Ministerului Finantelor s-a facut intr-o prima transa de 187 coli a 32 marci postale (5984 exemplare) la data de 11 iulie 1858. De aici Ministerul Finantelor trimite cu adresa nr. 6313 din 12 iulie 1858 intregul stoc Directiei Postelor, obtinand confirmarea de primire de la aceasta pe data de 14 iulie. In continuare Directia Postelor ia decizia sa nu le trimita retelei postale (birourilor postale) decat dupa primirea intregii cantitati de 24064 marci postale. Primind si a doua transa de marci postale (18080 exemplare) Directia, prin directorul V. Grigoriu, dispune, pe data de 21 iulie 1858, o prima distributie pentru Biroul postal central din Iasi iar cu Ordinul de distributie nr. 1893 din (?) august 1858 la urmatoarele birouri de expeditie : Bacau, Barlad, Botosani, Dorohoi, Falticeni, Focsani, Galati, Roman, Tecuci, Tg. Neamt, Vaslui si oficiului de granita Mihaileni independenta de Directia Postelor. Cele mai timpurii circulatii pe scrisori ale marcilor postale "Cap de Bour", aflate in colectii poarta data de 22 iulie si au fost expediate de la oficiul postal din Iasi iar cele mai tarzii data de 31 octombrie.
Tirajul primei emisiuni de marci postale "Cap de Bour" a fost urmatorul; 27 parale – 6016 exemplare, 54 parale – 10016 exemplare, 81 parale – 2016 exemplare si 108 parale – 6016 exemplare. Din totalul de 24064 exemplare puse in circulatie postala au fost vandute pana la data de 31 octombrie 1858 (data la care au fost retrase ca urmare a intrarii in vigoare a noului tarif postal unificat) un numar de 11756 exemplare. Au fost oprite de la circulatia postala si retrase diferenta de 12308 exemplare care au fost depozitate la Directia Postelor. Ulterior, dupa unificarea postelor din Moldova si Tara Romaneasca si mutarea Directiei Generale a Telegrafelor si Postei la Bucuresti stocul de marci postale din prima emisiune "Cap de Bour" a fost mutat si depozitat in localul vechii Poste Centrale din Str. Doamnei (pe al carui loc s-a construit ulterior Palatul Bursei). In anul 1874, urmare a unui incendiu devastator care a cuprins si subsolul, stocul de marci postale "Cap de Bour" a ars fara a putea fi recuperate coli sau fragmente de coala.
Toate elementele si detaliile prezentate, privind aparitia si utilizarea marcilor postale "Cap de Bour", au fost riguros cercetate deoarece reprezinta elemente de identificare si siguranta pentru colectionarii si expertii filatelici. De-a lungul timpului raritatea acestor marci postale si evolutia preturilor de vanzare la marile licitatii filatelice au determinat o serie de falsificatori celebri din tara si strainatate sa incerce reproducerea lor cat mai fidela. Dorinta colectionarilor de a le avea a fost atat de mare incat cu stemplurile originale au fost realizate, de-a lungul timpului, cateva reimpresiuni fara insa a se putea ajunge la nivelul calitativ al originalelor.
La toate marile expozitii filatelice nationale si internationale marcile postale "Cap de Bour" au fost punctele de atractie ale participantilor iar exponatele care le-au continut au fost medaliate cu cele mai inalte distinctii. Dintre expozitiile organizate in Romania, unde au fost omagiate, am remarcat in mod deosebit Expozitia "EFIRO" Bucuresti 1932 (Expozitia Filatelica Romana) organizata in Palatul Fundatiei Academiei Romane (azi Sala Dalles), sub patronajul Regelui Carol al II-lea cu prilejul implinirii a 75 de ani de la aparitie si in anul 1958 cu prilejul Centenarului Marcii Postale Romanesti in care manifestarea expozitionala s-a desfasurat in Palatul Postelor din Calea Victoriei.
Daca vicisitudinile istoriei nu au permis pastrarea unor exemplare din stocul de marci postale "Cap de Bour" al postei, in schimb norocul a facut ca in momentul de fata sa ne mandrim cu pecetile (stemplurile) originale cu care au fost tiparite marcile postale, care pot fi admirate in vitrinele Muzeului National Filatelic din Romania aflat in Palatul Postelor.
Aventura marcilor postale "Cap de Bour" inceputa in reteaua de distributie a Postei Moldovei in anul 1858, continua si astazi, cand in iulie 2008 s-au implinit 150 de ani de la aparitia lor.