Ma numesc Anghelescu Florin si domiciliez in Tr. Severin, str. Traian, 35, jud. Mehedinti, dar va scriu in numele mamei mele in varsta de 84 de ani, ANGHELESCU ANETA.
Toata familia mea – compusa din bunic, bunica, tata (toti decedati), mama si eu – am fost stramutati in Baragan timp de 4 ani si 6 luni.
Este o istorie lunga, lunga pentru a va scrie cat au patimit cei ce au fost pe acele meleaguri dar alta este situatia pentru care am indraznit sa astern aceste cateva randuri.
In euforia de dupa cele intamplate in 1989 celor deportati si detinutilor politici li s-au acordat niste drepturi (putin praf in ochi fata de suferintele indurate) prin DL 118/1990.
Au trecut anii, incet, incet s-a asternut uitarea si cam toate aceste drepturi au fost anulate ba prin ordonante de urgenta emise pe vremea „eminentului” ministru Remes, apoi pe timpul guvernarii tandemului Iliescu-Nastase din perioada 2000-2004. Totusi, tandemul mai sus amintit a mai indexat indemnizatiile cu cateva procente…
Au venit alegerile si am crezut ca cei care au castigat isi vor aduce aminte de acesti oropsiti ai sortii (inca mai traiesc un numar de 45.000 de oameni). Dar, eroare…
A aparut „ilustrul” ministru Cinteza, care a eliminat de pe liste si medicamentele gratuite care se alocau acestor „cruci vii”.
Batranica mea mama, bolnava fiind, are o pensie de 3.855.696 lei (prin DL 118/1990, 2.278.696 lei), din care numai medicamentele costa 2.950.000 lei.
Mama mea cu ce isi va plati utilitatile, ce va mai manca dupa cumpararea medicamentelor?
Dansul nu se gandeste ca va condamna la moarte, a doua oara, oameni care au stat in lagarele comuniste?!
Va trimit cuponul mamei mele care are douasprezece calatorii gratuite pe CFR (aici, sunt doar primele sase) si pe care dansa doreste sa-l daruiasca d-lui ministru, pentru a calatori gratuit.
Domnilor parlamentari le propun:
– sa-si schimbe masinile cat mai des…
– sa fie cat mai scumpe…
– sa-si acorde salarii cat mai mari…
– sa aiba afaceri cat mai prospere…
– sa-si acorde cat mai multe drepturi…
– sa-si petreaca concediile in locuri cat mai exotice…
– sa nu uite de revolutionarii lui Bebe Ivanovici…
– sa construiasca lagare pentru cei ce beneficiaza de DL 18/1990 pentru a scapa cat mai repede de ei…
– sa continue genocidul comunist…
– sa citeasca pagina „Eu cred” de Ana Blandiana…
– sa nu-si mai aduca aminte de cei ce si-au petrecut cei mai frumosi ani in lagarele comuniste si pe campiile Baraganului… (oare au auzit de ei?).
Am un cupon de pensie si pentru dl Presedinte, care intarzie demararea procesului comunismului.
Cum ramane oare cu principiul ca un drept castigat legal nu mai poate fi anulat?
