In Luntrea lui Caron, romanul inedit al lui Blaga, intrat in circuitul public chiar din 1990, autorul, la un moment dat, redand epoca apasatoare a anilor’50, se intoarce spre sine. Pe aceea vreme era pus la index si fara dreptul de-a mai publica. Era socotit un autor al burgheziei in putrefactie si in consecinta trebuia sa plateasca toate ponoasele. Ceea ce il uimeste pe acest alter-ego al lui Blaga din carte este insa un fapt de o evidenta incontestabila si care nu facea decat sa arate gradul ridicat de incultura al noilor autoritati. Se intreaba marele scriitor. Cum as fi putut fi eu un autor al burgheziei putrefacte de vreme ce pe vremea aceea burghezii ma considerau de neinteles, nefiind pe gustul lor si deci fara succes? Punctul de vedere al lui Lucian Blaga ii imbratiseaza pe toti autorii care prin ceea ce scriu, prin frantura de genialitate care din cand in cand le lumineaza cartile, intra in contradictie cu stabila lume burgheza care, logic, nu are nevoie de asemenea "brese". Adevarul acesta e vechi de cand vorbim de lumea moderna, aceasta imediat dupa revolutia franceza. Din acel moment scriitorul nu mai se afla sub ocrotirea nici unui nobil generos si, pe cont prorpiu, isi sapa cu maxima dificultate drum in societate. Romanticii ce sunt altceva decat niste orfani, copii ai nimanui care scriu, compun si picteaza doar pentru himerele care-i viziteaza si-i propulseaza spre orizonturi misterioase? Conflictul dintre romantic si burghez nu mai trebuie subliniat si pana la urma nici nu mai deranjeaza. Cu cat esti mai romantic, mai exaltat, mai inadaptabil, cu atat contravii lumii care te inconjoara. Burghezul e si vecinul de palier, e si vecinul de calatorie din tren sau din tramvai, e si colegul de la locul de la munca. Simti imediat intre tine si el un abis care te inspaimanta, dar, foarte banal, asta-i situatia. Blaga se mira ca noile autoritati comuniste il fac omul burgheziei cand el nu avea nici in clin, nici in maneca cu burghezii. Cand marii poeti futuristi, avangardisti de factura lui Maiakovski, in prima lor faza bunaoara, au fost de partea stangii revolutionare stiau ca protesteaza impotriva ordinii vechi care-i asfixiase. Apoi s-au lamurit cum stau lucrurile. Reprimati de fostii lor tovarasi de revolta ei au sfarsit tragic. Blaga era insa de alta factura. Sapiential, nocturn, mut sau tacut ca o lebada intr-un univers al orataniilor galagioase, el s-a detasat atat de burghezie cat si de proletariat, fara sa le faca pe plac nici unora, nici altora. La ora actuala tanjim spre o clasa medie puternica, prospera, stabila. E vorba asadar de o burghezie pe care sa ne bizuim in viitor. Doar ca Romania nu mai are burghezi de tip traditional, care in ciuda opacitatii erau oameni de inteles, ci din astia noi, rai, inculti, scursura a fostilor comunisti. In fata lor poetul nu se mai mira, ci innebuneste. Sau devine nesimtit, adica fara talent.
