In urma cu patru ani, dupa alegerile castigate de PDSR (PSD), puterea politica nou instalata initia o „energica” actiune de subordonare a principalelor servicii publice de presa: Radiodifuziunea si Televiziunea Romana. Prin votul politic negativ dat Rapoartelor de activitate ale celor doua Societati se demonstra si (din nefericire) se realiza dorinta Puterii respective de a schimba conducerile Radioului si Televiziunii nationale. O schimbare abuziva si ilegala care, cel putin, in cazul Radiodifuziunii Romane, sfida performantele certe obtinute, ignora sustinerea salariatilor si a peste 200 de personalitati din tara si din strainatate pentru conducerea de atunci a institutiei. „Evenimentul” nu a trecut neobservat si Consiliul Europei, rapoartele de tara ale Departamentului de Stat American, precum si al organizatiei Reporters sans Frontieres l-au dezavuat in termeni fermi, fara nici un echivoc.
Ce s-a intamplat de atunci este cunoscut si, in egala masura, trist. Printr-o politica de resurse umane favorabila „oamenilor Puterii”, prin distorsionarea si cenzurarea informatiei avand ca unic beneficiar partidul „aflat in fruntea bucatelor”, prin eliminarea brutala a oricaror critici la adresa starii de lucruri din tara (si a autorilor acestor stari), prin „fabricarea” telefonica a principalelor jurnale de actualitati, Dragos Seuleanu, noul presedinte-director general, instructor de manipulare pentru cadrele PDSR (PSD), a transformat Societatea Romana de Radiodifuziune intr-o veritabila „goarna a Palatului Victoria”, cum s-a exprimat, recent, in fata Comisiei de ancheta instituita de Parlamentul Romaniei, unul dintre ziaristii chemati la audieri. Ca o reactie la aceasta situatie intolerabila, in Radio a aparut un puternic curent intre profesionistii curajosi si de tinuta care si-au propus repunerea, pe baze morale si deontologice reale, a activitatii SRR, depolitizarea emisiunilor informative, resuscitarea criteriilor de performanta editoriala stabilite si respectate de precedenta conducere, eliminarea abuzurilor financiare (salarii de 90-110 milioane lei pentru un grup privilegiat in frunte cu actualul presedinte-director general), controlul riguros al cheltuielilor pompos numite „pentru imaginea nationala si internationala a Radioului public”.
In ceea ce priveste dimensiunea cultural-educativa a Radioului Public, noi constatam ingrijorati existenta a numeroase semnale alarmante transmise de jurnalisti eminenti din institutie. Intr-o perioada de grave confuzii valorice, de agresiune a mediocritatii si non-valorii, consideram esential ca misiunea cultural-educativa permanenta sa prevaleze interesului comercial imediat si sa reziste presiunilor clientelare.
Pentru ca lucrurile sa revina la o normalitate deopotriva benefica salariatilor Radioului si publicului ascultator, credem, noi, semnatarii acestui Apel, ca se impune revenirea la conducere a presedintelui-director general Andrei Dimitriu, abuziv demis in 2001, cu doi ani inainte de expirarea mandatului legal incredintat de Parlamentul Romaniei. Impreuna cu un nou Consiliu de Administratie, ales pe criterii de eficienta si competenta profesionala, solutia propusa de noi ar reda Societatii Romane de Radiodifuziune credibilitatea profesionala si manageriala pe care a pierdut-o in acesti ultimi ani.
In situatia dificila pe care o traverseaza Radiodifuziunea Romana – institutie foarte complexa si importanta – consideram ca se impune imperativ solutia alegerii unui presedinte – director general, care sa cunoasca bine institutia, s-o fi condus cu rezultate bune, omologate, personalitate cu deschidere dovedita si recunoscuta „spre cultura de performanta”.
Semnatarii Apelului apreciaza fara rezerve ca Andrei Dimitriu indeplineste conditiile necesare si are capacitatea sa conduca eficient procesul de revenire a Radioului Public la autoritatea meritata si la menirea conferita de lege si pretinsa de radioascultatori.
Ar fi un act de reparatie morala pentru un om care a consolidat, prin actiunea sa si prin rezultatele ei, prestigiul uneia dintre cele mai importante institutii publice din tara. Ar fi, in egala masura, o dovada si o garantie ca in Romania democratia incepe sa nu mai fie o voarba goala ci o realitate de care putem spera sa beneficiem cu totii.
Au semnat acest apel, incepand cu IPS NICOLAE CORNEANU – Mitropolitul Banatului, 183 de personalitati de mare valoare: academicieni, profesori universitari, scriitori, artisti, plasticieni, compozitori, jurnalisti – din tara si din strainatate.
