Acelasi viciu nostalgic ne indreapta din nou spre trecut. Sa luam anii unul cate unul… 1977… Cutremurul din martie, apoi greva minerilor din Valea Jiului si infiriparea SLOMR-ului. 1978 pe de alta parte reprezinta arestarea parintelui Calciu dupa fulminantele predici tinute la Radu Voda, iar in vara fuga lui Pacepa. 1979 nu poate fi despartit de lucrarile Congresului al XII-lea si mai ales de interventia lui Constantin Parvulescu care putea sa fie providentiala si sa fi dus la inlaturarea lui Ceausescu. 1980 pentru noi inseamna un eveniment literar, aparitia in martie a romanului Cel mai iubit dintre pamanteni, dar peste doua luni si moartea inca inconjurata de mister a lui Marin Preda. Tot atunci a trecut in cealalta lume Iosip Broz Tito, ca sa nu mai amintesc tot de o moarte, aceea a unui personaj din pacate supraevaluat, Jean Paul Sartre. Evident, in vara s-a infiintat Solidaritatea. Sa fiu sincer, 1981 nu-mi retine atentia prin nimic, dar sa nu omit declararea dictaturii militare a lui Jaruzelski in iarna. Peste Polonia cadea o cortina de frig, care din fericire nu avea sa dureze mult. Asa am ajuns in 1982. De ce ma leg de acest an? Am avut de-a face cu Meditatia Transcedentala, miscare ideologica si spiritualista despre care nici acum nu se stie mare lucru. Nici conducerea de atunci a partidului nu avea cine stie ce idee, ca dovada ca mai marii comunisti credeau ca e vorba de un fel de replica pe masura Solidarnosc-ului polonez. Sa ne amintim insa ca in primavara a avut loc episodul Falkland, ceea ce a scos din hibernare mareata marina regala britanica, facand-o sa traverseze Atlanticul si sa se lupte cu niste argentinieni caposi care cu chiu cu vai ieseau de sub dictatura generalului Videla. Iar in toamna murea Brejnev. Dar gandurile legate de acest an se indreapta spre o simpla aparitie editoriala, o carte de poezie la Litera. Volumul se intituleaza Aer cu diamante si are patru semnatari. Ion Stratan, Florin Iaru, Traian T. Cosovei si, logic, Mircea Cartarescu. Erau toti foarte tineri, daca nu ma insel, fiecare avea cate un volum individual iar aparitia lor in comun voia sa creioneze nasterea unei platforme literare. O sa spuneti, si ce-i cu asta? Este, raspund, fiindca gandindu-ma taman acum la aparitia acelei cartulii imi dau seama ca in functie de destinele celor patru avem in fata ochilor o cruce. Intai, orizontala. Iaru si Cosovei. Primul este "catavencizat", lasand poezia pe planul doi in favoarea mediei. Al doilea, in pofida unei bogate productii poetice de la debutul din 1979, a fost mereu egal cu sine, fiind asadar ocolit de "ruptura" salutara. Iar acum verticala. Care sunt polii? Cartarescu si Stratan. Primul se afla in Olimp, al doilea la cativa coti sub pamant. Olimpul in cazul lui Mircea inseamna glorie absoluta, in cazul lui Nino, chiar moartea. Acum patru ani in septembrie isi punea capat zilelor. Pe 1 octombrie anul acesta ar fi implinit 54 de ani iar moartea sa ne cutremura si ne va cutremura. Crucea schitata de colegii de generatie se aseaza la capataiul sau. Teribil!
