Nu stiu daca e vorba de inertiile romanesti ("Asa am apucat") sau faptul se constata si pe alte meridiane. Cert este ca la noi, cu complicitatea populista a autoritatilor, 8 Martie sau 1 Mai se tin ca niste sarbatori nevinovate si vechi de cand lumea. Mai nimeni nu pare sa se sinchiseasca de originile si de intelesurile lor propagandistice, mostenite din recuzita ideologica a celui mai criminal si mai anti-crestin regim din istorie. Daca-i vorba de o zi libera in plus, adica de inca un prilej de "chiul" ingaduit, "usuratatea" nationala exulta fara scrupule, mereu gata sa mai puna de-un "chef".
Ce-i drept, multi o fac si din totala ignorare a substratului acestor "sarbatori" (care s-ar fi cuvenit sa iasa din istorie pe usa din dos, o data cu revolutionarismul ateu si materialist, daca noi nu ne-am fi pervertit si descrestinat in ultima jumatate de secol mai mult decat vrem s-o recunoastem).
Intre Martisor si 8 Martie
Traditia romaneasca ofera, in prag de primavara, un bun prilej de sarbatorire a "sexului frumos": 1 Martie, Ziua Martisorului. Nu-i o sarbatoare bisericeasca, dar nici n-are in ea nimic tendentios sau pervers. Mamele, logodnicele, sotiile, fiicele sau colegele noastre au si acest prilej in plus de a ne simti dragostea si pretuirea (care altminteri, fie vorba intre noi, s-ar cuveni sa fie mai putin "ocazionale"). Piepturile inflorite de martisoare aduc aminte, simbolic, de frumusetea si regenerarea lumii lui Dumnezeu, de armonia care se cade sa existe in(tre) toate cele ale Firii, de la ghiocelul plapand si pina la inima omului. Ne bucuram de alteritatea ce ne-a fost data dintru inceput ("Nu e bine sa fie omul singur") si de minunea perpetua a vietii (caci Eva e "mama tuturor celor vii").
De ce mai e oare nevoie sa supralicitam, o saptamana mai tarziu, printr-o "sarbatoare" ideologica a femeii, vazuta ca instrument al "luptei de clasa", din perspectiva dizolvanta a "feminismului" militant si a idiosincraziilor "proletare"?
Pe urmele tovarasei Clara Zetkin
Toata lumea s-ar cadea sa cunoasca adevarata poveste a zilei de 8 martie (demagogic numita "internationala", caci n-au sarbatorit-o oficial, dupa modelul Sovietelor, decat tarile din fostul "lagar socialist", iar in restul lumii numai anumite cercuri de stanga, marxiste sau marxizante). Propunerea instituirii unei Zile a Femeii a fost facuta si aprobata in 1910, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sarbatorire in mediile respective avand loc in anul urmator. Autoarea propunerii a fost militanta revolutionara Clara Zetkin (1857-1933), nascuta la Wiederau (Saxonia) si moarta la Arhanghelskoie, in fosta U.R.S.S. (unde si-a vazut implinit visul "tineretii revolutionare" si a propasit pe linia bolsevismului stalinist).
De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (si cel mai invocat) este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale "femeilor muncitoare", incepind cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857 (ce-i drept, reprobabil de aspru reprimata de autoritatile "capitaliste" ale vremii).
Nu una, ci multe zile de cinstire
Din pacate, pe cat de greu ne despartim de sarbatorile "rosii" (8 Martie, 1 Mai, 23 August), pe atat de usor ne lasam ispititi sa maimutarim sarbatorile la fel de descrestinate ale altora (Sf. Valentin, Halloween etc.). Numai la traditia noastra bisericeasca uitam sa apelam, desi ea ne ofera, alaturi de traditia folclorica, suficiente prilejuri de a ne manifesta, in lumina credintei, cele mai nobile sentimente si aspiratii.
Haideti sa vedem impreuna cate alte prilejuri semnificative de cinstire a femeii, intretesute in ordinea si firescul vietii crestine, ne ofera chiar calendarul bisericesc. si daca tinem atat de mult la luna inaugurala a primaverii, sa ne aducem aminte ca poate cea mai de seama "oferta festiva" crestina de cinstire a femeii si a "eternului feminin" este marele praznic al Bunei Vestiri (25 martie), cand Sf. Maria – icoana sublima a feminitatii, reunind tainic in sine insasi maternitatea si fecioria – este instiintata de ingerul Domnului ca va naste pe Insusi Fiul lui Dumnezeu, iar ea se smereste voii de sus si rosteste marele fiat al umanitatii rascumparate: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul taua".
Dar zile potrivite de cinstire a femeii nu lipsesc nici in restul anului bisericesc. Daca vrem sa ne aratam dragostea, admiratia, respectul fata de femeie (dincolo de comportamentul delicat de fiecare zi), o putem face cu precadere si in Duminica Mironositelor (a treia dupa Pasti), si de Sf. Maria mare (15 august), si de Sf. Maria mica (8 septembrie), si de Nasterea Domnului (25 decembrie), caci toate sunt apoteoze sfinte ale feminitatii. Iata deci ca nu prilejurile festive ne lipsesc, ci uitarea si indaratnicia noastra ne fac sa ne indulcim mai degraba spre cele ale lumii decat spre cele ale lui Dumnezeu.
