Americanii sărbătoresc, joi, 237 de ani de la declararea independenţei, prilej anual pentru reuniunile de familie, care se încheie, deseori, cu focuri de artificii şi grătare în aer liber.
Cunoscută drept Ziua Independenţei, 4 iulie a devenit o sărbătoare naţională în Statele Unite din 1941, însă tradiţia festivităţilor a început încă din secolul XVIII, din timpul Revoluţiei Americane (1775-1783), arată History.com.
Când au izbucnit primele bătălii ale Războiului de Independenţă, în aprilie 1775, puţini colonişti doreau independenţa faţă de Marea Britanie, iar cei care o voiau erau consideraţi radicali. Un an mai târziu, înflăcăraţi de ideile revoluţionare ale activistului radical Thomas Paine şi afectaţi de înmulţirea taxelor impuse de Coroana Britanică, tot mai mulţi americani au început să susţină cauza independenţei.
În 7 iunie 1776, când Congresul s-a întrunit în Philadelphia, delegatul Virginiei, Richard Henry Lee, a înaintat o moţiune prin care cerea independenţa coloniilor. După dezbateri aprinse, Congresul a amânat votul rezoluţiei propuse de Lee, dar a desemnat un comitet format din cinci politicieni, Thoms Jefferson, John Adams, Roger Sherman, Benjamin Franklin şi Robert R. Livingston, care să justifice într-o declaraţie oficială separarea de Marea Britanie.
În 2 iulie, Congresul a votat aproape în unanimitate pentru rezoluţia de independenţă a lui Lee. Două zile mai târziu, Congresul a adoptat în mod oficial Declaraţia de Independenţă, care, în mare parte, fusese scrisă de Thomas Jefferson. Deşi votul pentru independenţă a avut loc în 2 iulie, 4 iulie a rămas ziua în care americanii îşi aniversează independenţa.
Înainte de revoluţie, coloniştii obişnuiau să serbeze în fiecare an ziua de naştere a regelui Marii Britanii, prin focuri de tabără, procesiuni şi discursuri. În vara lui 1776, câţiva colonişti au sărbătorit obţinerea independenţei prin înmormântarea batjocoritoare a regelui George al III-lea, gest ce simboliza triumful libertăţii şi sfârşitul puterii regale în colonii.
