Adrian Năstase, precizează, marţi, într-un editorial realizat pentru Jurnalul Naţional şi postat pe blogul său, pe tema coabitării politice, că „preşedintele nu devine colaboratorul subordonat al premierului, iar acesta trebuie să marcheze supremaţia sa în conducerea afacerilor ţării printr-un respect formal pentru preeminenţa şefului statului”.
Fostul premier explică, de asemenea, că atunci când premierul şi preşedintele au „culori politice” diferite, coabitarea devine una de tip instituţional.
„În condiţiile separaţiei puterilor, atunci când preşedintele şi majoritatea parlamentară au culori diferite (iar premierul este susţinut de această majoritate) se “instituie” o formă de coabitare instituţională. Unii nu-şi dau seama de lucrul ăsta. Alţii nu vor să-l vadă”, scrie Năstase.
Citeşte şi SUA: „Îi încurajăm pe premier şi pe preşedinte să continue să colaboreze“
Adrian Năstase face şi o paralelă între modul în care coabitarea preşedinte-premier se desfăşoară în Franţa şi cum ar trebui să funcţioneze în România.
„În Franţa, cel puţin, “coabitarea produce o inversare a ierarhiei executive. Supremaţiei prezidenţiale – din perioadele obişnuite – i se substituie supremaţia primului-ministru.”
Cu toate acestea, această inversare de roluri nu este absolută: preşedintele nu devine colaboratorul subordonat al premierului iar acesta trebuie să marcheze supremaţia sa în conducerea afacerilor ţării printr-un respect formal pentru preeminenţa şefului statului”, arată fostul premier.
„Există însă un paradox, pe care trebuie să-l învăţăm ‘consensul favorizează coabitarea iar coabitarea favorizează consensul’ sau aşa ar trebui să fie”, conchide Adrian Năstase.
