Activitatea zonei euro s-a contractat cu 0,2% în al doilea trimestru, după ce înregistrase o creştere zero în trimestrul precedent, potrivit unei prime estimări făcută ieri de Oficiul european de statistică, Eurostat. Cifra este conformă aşteptărilor analiştilor dar dezvăluie marile discrepanţe între ţări, unele scufundându-se în recesiune, ca Spania Italia şi Cipru, în timp ce altele se dovedesc rezistente, pe primul loc Germania, a cărei economie a crescut cu 0,3% în trimestrul doi. Se aşteaptă o contracţie mai accentuată a activităţii în următoarele luni şi un recul al activităţii în jur de 1% pe ansamblul anului. Economistul Jonathan Loynes de la Capital Economics arată că „tabloul de ansamblu nu s-a schimbat: lipsa creşterii în zona euro şi profunda recesiune a ţărilor în dificultate împiedică eforturile de consolidare bugetară şi vor perpetua criza datoriei”.
Înregistrând un recul al PIB-ului său în trimestrul doi, zona euro se apropie de recesiune, evitată până acum. O perioadă de recesiune este constatată când PIB-ul se contractă două trimestre consecutive.
Franţa a scăpat pentru moment de recesiune, dar, cu o creştere zero în primăvară pentru al treilea trimestru consecutiv, economia este în punct mort şi guvernul a recunoscut ieri că va trebui să lucreze „dur” pentru a-şi atinge obiectivele. Pierre Moscovici, ministrul Economiei şi Finanţelor, declara că practic Franţa „nu este în recesiune”, contrar „majorităţii partenerilor săi”. Germania, cu o economie robustă, a înregistrat o progresie de 0,3% iar Olanda – o creştere de 0,2%. În sud, situaţia este mai puţin favorabilă. PIB-ul a scăzut cu 1,2% în Portugalia, cu 0,7% în Italia, cu 0,4% în Spania şi cu 0,8 în Cipru. Rezultatele Greciei pe trimestru nu erau disponibile, dar în ritm anual creşterea scade cu 6,2%. Persistenţa crizei şi semnele unei încetiniri importante în ţări din Asia şi a economiei chineze în principal nu sunt de bun augur.
Prudenţă
Norvegia dispune de un fond suveran de 600 miliarde dolari, alimentat de renta petrolieră, ceea ce înseamnă 120.000 dolari pe cap de locuitor. Fondul suveran norvegian este cunoscut pentru exigenţa repartizării riscurilor şi Norvegia nu face orice afacere cu aceşti bani. Îi plasează şi, pentru a se proteja de riscul pe care îl reprezintă zona euro şi datoriile statelor, plasamentele sunt din ce în ce mai puţine în Europa. S-a pus cruce plasamentelor portugheze şi irlandeze, iar Spania şi Italia nu primesc decât un infim 1%. Potrivit La Tribune, „neîncrederea a crescut şi mica ţară scandinavă vede riscurile venind dinspre Franţa şi Marea Britanie”. Ca urmare, expunerea sa în cele două state se va diminua şi mai mult. Petrodolarii norvegieni pleacă din zona euro şi marii câştigători vor fi noile economii, până în prezent prea puţin exploatate de fondul norvegian.
Ţinte preferate vor fi Brazilia şi India. În China, fondul a atins plafoanele fixate de Beijing pentru investitorii străini, dar, când ele vor fi ridicate, Norvegia va profita cu certitudine. Un fond suveran (sovereign wealth fund), sau fond de stat, este un fond de plasamente financiare – acţiuni, obligaţiuni etc. – deţinut de un stat. Fondurile suverane gestionează economiile naţionale şi investesc în plasamente variate – acţiuni, obligaţiuni, imobiliare. Într-o accepţie restrânsă, ele desemnează specific „bogăţiile statelor în devize străine” şi într-o accepţiune mai largă desemnează toate fondurile de investiţii deţinute de un stat. Fondul suveran norvegian a devenit cel mai important din lume după ce a depăşit fondul din Abu Dhabi şi este un mare investitor la Bursa din Bruxelles. Circa 2 miliarde de euro sunt investite în 45 de întreprinderi belgiene. După 2010 a avut posibilitatea de a investi în sectorul imobilar, primele investiţii fiind făcute în Londra. Este unul dintre fondurile suverane cele mai transparente şi este folosit ca model pentru ceea ce înseamnă investiţii etice şi responsabile.
