Ziarul „Romania libera”, oprit de la aparitie

Sosirea minerilor in ziua de 14 iunie '90 la Bucuresti a insemnat pentru Romania intoarcea in timp, la dictatura. Ortacii chemati de regimul Iliescu, sustinuti de autoritatile statului si coordonati de fortele de ordine, s-au pus pe facut „ordine”. Cei suspectati de a fi opozanti ai Puterii erau calcati in picioare, batuti salbatic cu rangi metalice, sfredele si cozi de tarnacop. Cei „dovediti” de probele oferite de ofiterii de informatii erau bagati la „racoare” dupa un „tratament de reabilitare”, constand din oase fracturate si capete sparte. La un moment dat, nici nu a mai contat daca persoana prinsa pe strada era sau nu opozant, barba, parul lung, ochelarii, blugii sau mapa de sub brat constituiau un „indiciu precis” ca ar fi vorba de un intelectual, student, „golan” sau politician care „se opunea dlui Iliescu si FSN-ului”.
Ofiterii de informatii si politistii au devenit ghizii ortacilor, indrumandu-i spre locurile care trebuiau „salubrizate”: sediile partidelor istorice, ale organizatiilor civice care militau pentru democratie, facultatile din Universitate, domiciliile „golanilor” si ale personalitatilor care se exprimasera impotriva regimului. Nu s-a mers la nimereala, existau schite cu strazile de domiciliu ale opozantilor, iar fotografiile cu persoanele care „trebuiau puse la punct” circulau din mana in mana. La sectiile de politie fusesera afisate fotografii cu grupurile de protestatari, cu mentiunea „demonstranti din Piata Universitatii”. Presa de opozitie si-a intrerupt aparitia iar ziarele FSN aveau editie speciala si se distribuiau gratuit. Unicul post de televiziune il proslavea pe Iliescu si prezenta „realizarile” FSN.

Persoanele gasite in redactie, molestate

Mineriada a intrerupt aparitia ziarului „Romania libera” in perioada 14-19 iunie 1990. „Romania libera” era unul dintre putinele ziare independente, de opozitie, presa fiind subordonata la acea vreme direct conducerii de partid si de stat – FSN & Iliescu.
In dimineata zilei de 14 iunie '90, un grup de muncitori de la Combinatul Industriei Poligrafice a patruns cu forta in redactia ziarului „Romania libera”. Sediul redactiei se afla la etajul 4 al Casei Presei Libere. Au fost devastate birourile redactorilor-sefi, iar singura persoana gasita in redactie, dna Mariana Bardu, secretara, a fost molestata.
Grupul de muncitori a inceput sa strige si sa anunte ca nu mai sunt de acord cu aparitia in continuare a ziarului. In conditiile create, personalul redactional nu a mai putut intra in redactie.
In jurul orei 11,30, la sediul redactiei s-a prezentat un grup de mineri, la fel de nemultumiti ca si muncitorii tipografi, de aceasta data nemaifiind semnalate distrugeri. Nervos, liderul grupului de mineri a luat legatura cu cei din conducerea Combinatului Industriei Poligrafice, cu Sindicatul Tipografilor si cu directia Editurii „Presa libera”, solicitand si impunand apoi, prin amenintari, sa nu se mai tipareasca ziarul. O parte a discutiilor s-au purtat in prezenta dlui Corneliu Vlad, seful Sectiei Externe a cotidianului „Romania libera” si membru in Comitetul Director.

„Liderul” minerilor era… securist

Actiunea de intrerupere a aparitiei ziarului „Romania libera” de catre muncitori si mineri a fost semnalata de conducerea Societatii „R” si Comisiei de ancheta a Parlamentului pentru cercetarea evenimentelor din 13-15 iunie 1990. In raport s-a mentionat ca „faptele sunt cunoscute si de dl colonel Marncas, care asigura paza armata a celorlalte corpuri ale cladirii Casei Presei Libere, iar liderul minerilor era Camarasescu Nicolae, dovedit apoi ca ofiter de securitate.
Discutiile ce s-au purtat ulterior in data de 16 si 18 iunie cu liderii Sindicatului Tipografilor, dnii Constantin Georgescu si Ion Capatana, si cu conducerea Combinatului Industriei Poligrafice au relevat faptul ca acestia, sub amenintarea revenirii minerilor si a distrugerii familiilor lor, nu au mai avut curajul sa tipareasca ziarul, cerand asigurari din partea Politiei si a Guvernului Romaniei ca nu vor pati nimic”. Conducerea FSN si serviciile de informatii au lansat in ziua de 14 iunie '90 zvonul conform caruia „directorul publicatiei, Petre Mihai Bacanu, ar fi incercat sa fuga din tara si a fost depistat la Oravita impreuna cu Blandiana, Liiceanu, Ratiu, Paler etc.”, apoi s-a spus ca tot grupul ar fi fost arestat.

Din data de 19 iunie 1990 ziarul „Romania libera” si-a reluat aparitia

Tot in ziua de 14 iunie '90, minerii, coordonati de reprezentantii fortelor de ordine si ofiteri de informatii, au mai distrus redactiile altor publicatii, precum „Dreptatea” (oficiosul PNTCD), „Viitorul” (PNL), aparitia acestora fiind sistata zile intregi. S-au confiscat manuscrisele gasite, masinile de scris au fost facute zob, iar mobilierul a fost transformat in aschii.

„A vrut sa ma taie cu toporul”

Confundat cu Marian Munteanu, George Roncea isi aminteste despre "intalnirea” cu minerii : „Orele 6-6.30, 14 iunie 1990. Dupa ce am fost haituiti prin tot institutul de catre mineri, am reusit sa ne ascundem intr-o sala, impreuna cu patru fete, sub plansetele de desen. Ne-au gasit. Circa zece mineri s-au suit cu picioarele pe plansete. Apoi ne-au smuls de acolo pe rand si au inceput sa ne loveasca cu drugi de fier, vergele, sfredele de mine, cozi de topor si de lopata, bucati de scanduri, tuburi de cauciuc cu insertie metalica. Ne-au tarat pe cai diferite prin facultate, izbindu-ne tot timpul. Unii ne tineau de maini, altii loveau. I-am auzit pe unii strigand: "Omorati-i, omorati-i!". Capul mi-a fost spart, nu mai vedeam, eram plin de sange. Unul dintre mineri a vrut sa ma taie cu toporul, dar a fost oprit cred ca de un sef. Am fost scosi din Arhitectura, apoi transportati spre Ministerul de Interne, loviti tot timpul pe drum. Nu ma mai puteam tine pe picioare, iar ei spuneau ca sunt drogat. Mi-au luat actele si banii. Am fost dusi in curtea Ministerului de Interne, unde se aflau multi tineri culcati pe jos, plini de sange. Din cand in cand erau loviti. O fata in pielea goala era batuta si apoi pipaita pe rand de politisti sub pretextul ca i se cauta urme de ace de seringa. Mai tarziu am fost scosi in curte, tot in bataie, si aruncati intr-un camion albastru. Ne aflam inauntru 50-60 de insi. Toti aveau capetele sparte, multi dintre ei mainile rupte. La Magurele ne-a asteptat un cordon de soldati si subofiteri care ne-au ciomagit cu bastoanele. Acolo m-am intalnit cu fratele meu, care fusese adus cu un alt camion”.

Batut mar pentru ca avea geanta de "intelectual”

Anghel Ion Preda, muncitor la "Vulcan”, se afla in ziua de 14 iunie 1990 in fata sediului PNL privind la un grup de mineri care devasta imobilul: "Veneam de la o cunostinta, care ma rugase sa-i repar un robinet la baie. Trecand prin centru, m-am oprit din curiozitate in fata sediului PNL, unde mai multi mineri aruncau pe fereastra reviste, manifeste, o masina de scris. In timp ce priveam, am auzit langa mine: "Asta-i vagabond din Piata. Uite, are geanta de piele. E intelectual!". Nu am inteles despre ce e vorba si m-am uitat langa mine, in spate, crezand ca e vorba despre altcineva. Nu am mai prins decat din zbor cateva cuvinte:"Arde-l pe golan!". M-am trezit intr-o balta de sange, pe trotuar. La perchezitie mi s-au gasit in geanta un patent, o freza si niste garnituri si ziarul "Romania libera". A sosit un politist care mi-a cerut actele. Ma durea capul ingrozitor, i-am dat buletinul din buzunar, pe care, lovit fiind, l-am patat cu sange chiar in acele momente. Imediat l-am auzit pe politist strigand: "Uite, are sange pe buletin. Asta s-a luptat la televiziune!". Am mai primit un bocanc in cap si cateva picioare in coaste. Mi-am pierdut cunostinta. M-am trezit la camera de garda, la Urgente. Am fost bandajat la cap si la o mana. Am refuzat internarea. Nu am mai avut curajul sa plec singur pe strada si mi-am chemat niste rude sa vina sa ma ia cu un autoturism”.