Victor Ciorbea, 2011. „Teroarea ลi poliลฃia politicฤ, aplicate metodic unei populaลฃii traumatizate în numele unei false democraลฃii, nu vor salva de la disoluลฃie statul nostru.” Fraza sunฤ atât de strident în tonul discursului de tipul Antena 3 încât trฤdeazฤ din start miezul unei perspective care ลi-a fฤcut un scop în sine din distorsionarea conลtientฤ a realitฤลฃii.
De la acest semnal ลi pânฤ la intrarea fostului premier cu bucฤลฃica lui „autenticฤ” de PNลขCD în negocieri extinse cu USL pentru semnarea unui protocol, în perspectiva alegerilor din 2012, se vede bine, nu a mai fost decât un pas.
Iar acum, când negocierile dintre liliputul neparlamentar ลi gigantul pestriลฃ ideologic se apropie de faza semnฤturilor, e de bun simลฃ sฤ ne întoarcem o clipฤ la origini.
Ne obligฤ dreptul la pฤstrarea memoriei ลi la recunoaลterea postumฤ pe care le-o datorฤm unor personalitฤลฃi precum Corneliu Coposu ลi Ion Raลฃiu; astfel de oameni, ca ลi înaintaลii lor, ลi-au câลtigat din plin locul în istorie prin ceea ce au fฤcut în timpul vieลฃii ลi prin speranลฃa pe care ne-au lฤsat-o dupฤ ce au trecut la cele sfinte.
Apoi ne obligฤ ลi imperativul pฤstrฤrii unei minime curฤลฃenii morale, prin via pฤstrare în amintire a unor momente triste de dupฤ 1989, momente de cฤutare a echilibrului, la care sฤ ne întoarcem de fiecare datฤ când ni se pare cฤ prezentul tinde sฤ o ia razna.
Cei ce considerฤ insuficiente asemenea motive sunt de pe acum o cauzฤ pierdutฤ.
E drept, pentru returul la origini este nevoie de o nebunie ลi o forลฃฤ lฤuntricฤ fฤrฤ margini, pentru cฤ adesea va pune în luminฤ o faลฃฤ hidoasฤ a actualitฤลฃii.
Sฤ luฤm cazul de la care am pornit. Dupฤ ieลirea brutalฤ din Parlament, PNลขCD a fost scos pe tarabฤ ca o halcฤ de carne din care câลฃiva clienลฃi ลmecheri ลi hulpavi sar peste rând ลi rup cât mai mult, dar oferind un preลฃ cât mai mic.
Viaลฃa de partid s-a rezumat la ลarje interminabile de lupte intestine, iar momentul de vârf s-a consumat cu spargerea partidului în douฤ aripi care mai de care mai pleลuve. La vârf s-au perindat cele mai diverse tipuri de personaje. „Frustratul” ลi „biลniลฃarul ideologic” s-au dovedit a fi genurile cu cel mai ridicat succes.
Evident, un succes relativ, limitat la victorii pestilenลฃiale în luptele interne, cฤci altiminteri PNลขCD rฤmâne, normal datฤ fiind conjunctura, unul dintre cele mai ocolite partide de cฤtre electorat.
Când dominฤ doar lipsa de scrupule cu care a fost abuzatฤ memoria ลฃฤrฤniลtilor ลi comerลฃul obscen cu valori din panoplia celor intangibile, nici aripa Ciorbea, nici aripa Pavelescu nu pot pretinde mai mult respect decât cel datorat speciei trฤdฤtorilor.
Iatฤ un fragment dintr-o convorbire Corneliu Coposu – Vartan Arachelian: „Eu cred ลi sper cฤ patidul nostru va atinge în scurtฤ vreme ponderea ลi ลi proporลฃiile pe care le-a avut în momentul în care a fost desfiinลฃat de tancurile sovietice. Mฤ refer la iulie 1947. La ora desfiinลฃฤrii, partidul nostru avea 2.125.000 de aderenลฃi. din aceลti aderenลฃi, aproximativ 270.000 au fost arestaลฃi de cฤtre regimul communist. Iar dintre ei arestaลฃi, o bunฤ parte, douฤ treimi, au murit în puลcฤrie.”
Parantezฤ: pe Aurelian Pavelescu mi-aล dori de aici încolo sฤ-l evcuฤm cu totul din discuลฃia despre PNลขCD, cฤci reprezintฤ un nimic mai mare decât a început sฤ însemne pentru ลฃฤrฤnismul autentic ลi fostul premier din timpul CDR.
Aลadar, dacฤ din tot ceea ce a spus „Seniorul” despre partidul pentru care a fฤcut 18 ani crunลฃi de puลcฤrie politicฤ, Victor Ciorbea ar fi memorat mฤcar bilanลฃul acesta uluitor, PNลขCD ar fi avut parte mฤcar de un somn demn.
Fostul prim-ministru a ales, în schimb, sฤ despoaie formaลฃiunea ลi sฤ o vândฤ ieftin foลtilor comuniลti amalgamaลฃi în USL. Prin încheierea unui protocol politic cu o coaliลฃie în care Ion Iliescu ลi Dan Voiculescu dau ora exactฤ, urmaลii lui Coposu încing practic o horฤ veselฤ pe mormântul unei moลteniri care pânฤ acum fusese „doar” pฤrฤsit.
Proclamaลฃia de la Timiลoara, mineriadele, raptul economiei naลฃionale executat de experลฃii din fosta Securitate, stimularea luptei de clasฤ la care au purces liderii FSN mulลฃi ani dupฤ 1990 ลi mai ales sacrificiul suprem plฤtit de sute de mii de ลฃฤrฤniลti în temniลฃele comuniste, ei bine, toate astea sunt acum aruncate la coลul de gunoi al istoriei, prin apropierea contra-naturii gânditฤ de Victor Ciorbea ลi de iresponsabilii sฤi colegi sฤi de partid.
În 1990, Ion Iliescu, de pildฤ, nu doar cฤ a urmฤrit ca un buldog sฤ-ลi consolideze puterea, dar a cฤutat, în cel mai pur stil sovietic, sฤ-ลi umileascฤ adversarii politici: „Doomnu’ Copoiu, doooomnuu’ Copoiu, nu mai îmi da dom’le cu sula-n coaste!”
Apoi, a uitat atât de repede Victor Ciorbea cu ce exponenลฃi ai mentalitฤลฃii retrograde îลi aliazฤ acum bucata de partid pe care o ลฃine în buzunar?
Iatฤ ce gândea Ion Iliescu, la un deceniu de la Revoluลฃie, despre o valoare pentru care ลฃฤrฤniลtii autentici au luptat pânฤ când a devenit ลi în România un fapt cotidian: „Este un moft chestia asta cu sfânta proprietate privatฤ, restituirea pฤdurilor este o prostie istoricฤ.”
Iar nu mai departe de 2005, fostul preลedinte recidiva încฤ ลi mai cumplit pentru cei care împฤrtฤลesc alte valori decât leninismul, stalinismul, putinismul: „Avem ลi noi o boalฤ în ลฃara asta, iar aceasta este alternanลฃa la Putere. ลi chiar dacฤ existฤ aceastฤ alternanลฃฤ la Putere, nu am ajuns sฤ învฤลฃฤm faptul cฤ ea nu trebuie sฤ întrerupฤ continuitatea anumitor lucruri.”
Prin urmare, care sunt acele valori comune cu USL ลi PSD pe care Ciorbea&Co. le-au luat drept reper pentru a atârna PNลขCD la reverul lui Iliescu ลi Voiculescu?
Dar poate cฤ ลฃฤrฤniลtii autentici de 2012 („autentici” le spune chiar fostul premier din era CDR actualilor colegi de orgii politice) au ajuns mai nou în total asentiment cu perspectiva fesenistฤ asupra mineriadelor.
Poate cฤ printr-un bizar concurs de împrejurฤri formaลฃiunea a devenit una de grฤdinari rฤspopiลฃi, cฤzuลฃi în perfect accord cu manipularea lui Iliescu&Co., anume cฤ minerii au venit în Capitalฤ pentru a planta panseluลฃe.
În concluzie, din apropierea PNลขCD de USL ลi PSD sฤ înลฃelegem cฤ liderul Victor Ciorbea agreazฤ acum versiunea liderului Ion Iliescu din 1990? Anume cฤ: „Nu este nici un mort provocat de mineri. Sigur cฤ minerii, la rândul lor, au fฤcut ลi lucruri bune. Ei au ajutat ca sฤ fie curฤลฃatฤ Piaลฃa Universitฤลฃii de urmele vandalismelor din ajun ลi reluarea traficului. Ei au pus mâna pe sapฤ ลi au refฤcut tot spaลฃiul verde din faลฃa Teatrului Naลฃional.”
Sau poate a devenit fanul salutului tovฤrฤลesc prin care România a ลocat Europa ลi America? „Dragi mineri! Mฤ adresez dumneavoastrฤ de astฤ datฤ, muลฃumindu-vฤ pentru rฤspunsul de solidaritate muncitoreascฤ pe care ลi de astฤ datฤ l-aลฃi dat la chemarea noastrฤ.”
Dupฤ cum ลtim, una dintre explicaลฃiile gฤsite pentru viteza cu care PNลขCD a sucombat dupฤ ce a ieลit de la guvernare este aceea a infiltrฤrii partidului cu „sฤgeลฃi” din vechiul sistem.
Cu siguranลฃฤ cฤ la spargerea ลi la decredibilizarea formaลฃiunii au existat contribuลฃii consistente din zona gri. Dupฤ cum ลi la mineriade nu au participat doar hoardele cฤnite pe faลฃฤ, ci ลi „gulere albe” care au coborât în stradฤ pentru a urmฤri, la ordin, ลฃinte dinainte stabilite.
Existฤ dovezi incontestabile cฤ sub preลedinลฃia lui Ion Iliescu bâta a vorbit în repetate rânduri la modul oficial.
Acum, odatฤ cu intenลฃia de a se alia cu USL, ce sฤ înลฃelegem, de la PNลขCD-ul condus de Victor Ciorbea?
Cฤ mineriadele nu au existat sau, din contrฤ cฤ partidul e gata sฤ dea carnet de membru oricฤrei specii de miner, din cele care fฤceau ordine în România anilor ’90?
Poate cฤ îl gฤseลte Ion Iliescu ลi îl aduce în PNลขCD-ul lui Ciorbea pe ortacul anonim care dฤdea un celebru interviu în zilele lui iunie 1990, dupฤ indicaลฃiile unui sufleur care nu apare în cadru; ลi care spunea: „…la Peneลฃeu droguri, armament, muniลฃie, ฤฤ, maลinฤ de scris automatฤ… tipฤrit bani la Peneleu…”
Protocolul PNลขCD-USL reprezintฤ mai mult decât un simplu episod nefericit, decât o eroare politicฤ sau o faลฃฤ diformฤ a pragmatismului politic. Acest tip de prietenie este parte a unui proces mai amplu.
El include ลi subita repunere pe tapet a legii lustraลฃiei. Abia acum a devenit realitate, iar asta dupฤ ce toatฤ lumea s-a asigurat cฤ impactul prevederilor va fi minim.
Chiar ลi aลa, în sฤptฤmânile care au trecut am fost martorii unei uluitoare tranzacลฃii cu lustraลฃia, când unii au folosit forma abia trecutฤ prin Parlament doar pentru a scoate din joc anumite personae. Puลฃini s-au dovedit empatici cu spiritul ลi cu ideea de lustraลฃie.
De referinลฃฤ în fenomenul la care asistฤm, ลi în care am inclus protocolul PNลขCD-USL ลi lustraลฃia, e ลi recuperarea monarhiei.
De anul trecut, Casa Regalฤ ลi Regele Mihai I au devenit repere în societatea româneascฤ. Ar fi fost cu adevฤrat remarcabil dacฤ recuperarea monarhiei nu ar fi fost opera unor comuniลti notorii ลi a unor securiลti-pânฤ-la-moarte.
A unor oameni care au ลtiut când sฤ blocheze ceva ลi când sฤ nu o mai facฤ, în funcลฃie de ceea ce dicteazฤ, din subteran, propriile interese.
Capcana întinsฤ acum PNลขCD-ului, monarhiei ลi ideii de lustraลฃie reprezintฤ practic un popas final, o încheiere a muncii de destructurare a ceea ce a rezistat cu demnitate comunismului ลi care ar fi putut pune bazele unei Românii mai sฤnฤtoase decât cea care a renฤscut dupฤ 1989 prin profanarea scheletelor atâtor deลฃinuลฃilor politici ลi a cenuลii morลฃilor de la Revoluลฃie.
Este ultima fazฤ a operei pe care oameni ca Ion Iliescu ลi ceilalลฃi de teapa sa ลi-ar fi dorit sฤ o vadฤ împlinitฤ chiar din primele zile de libertate.
Am avut ลi mult noroc atunci, iar asta cu mintea limpede ลi entuziasmul câtorva lideri autentici ai Opoziลฃiei, care s-au încฤpฤลฃânat sฤ nu cedeze torturii ลi umilinลฃelor sistematice la care fuseserฤ supuลi în anii roลii, ลi care au înลฃeles, primii, cฤ România fesenistฤ se îndrepta spre o nouฤ prฤpastie.
A fost atunci o vreme când cele câteva voci nu au încetat sฤ „emitฤ”, deลi auditoriul arฤta dezolant: milioane ลi milioane de români mergeau doar înainte, urmând traseul indicat de cei care au ลtiut sฤ punฤ primii mâna pe belciuge.
Acum, însฤ, eforturile, rezistenลฃa, riscurile, inteligenลฃa ลi intuiลฃia excepลฃionalฤ a unor oameni precum Corneliu Coposu, cu alte cuvinte, memoria lor sunt din nou în pericol.
În cel mai mare pericol, pe lângฤ bagatelizare, este cel al uitฤrii definitive.