Din categoria filme de animatie pentru toate varstele, cu tenta educativa si preventiva, face parte si ultimul lung-metraj numit "Wall-E",, sosit in cinematografele noastre direct din studiourile Pixar,xar, la fel ca deja celebrele "Cars" si "Ratatouille".
Wall-E este un robotel gunoier cam rablagit, dar harnicut si adorabil, proiectat sa recicleze si sa compacteze deseurile ce par a fi ultima mostenire lasata de oameni planetei pamant. Suntem prin anii 2800 si, din nefericire, nesabuita omenire a abandonat planeta din cauza poluarii si a incalzirii globale pe care, din cate se pare, chiar ea a provocat-o.
Wall-E roboteste intr-un oras postapocaliptic cu aspect selenar, strajuit de zgarie-nori fabricati din baloti de deseuri (chiar el ii face), alaturi de un gandacel haios pe post de companion si anuntator de tornade. Desi este un robot din circuite si metal – in loc de picioare are senile, capul este un fel de binoclu, iar trunchiul este o cutie care compacteaza gunoiul –, Wall-E este dotat cu sentimente si trairi omenesti, nostalgic dupa o viata pe care, pare-se, a trait-o cu mult timp in urma alaturi de oameni.
Pe pamant aterizeaza si Eve, o robotica de ultima generatie de fabricatie umana, a carei unica sarcina este descoperirea oricarei forme de viata vegetative. Am uitat sa va spun ca omenirea se afla intr-o nava spatiala imensa, in care viata este redusa la consumism si confort, oamenii isi duc existenta pe niste fotolii zburatoare, uitandu-se toata ziua la niste holograme ce ne duc cu gandul la noi si celalalt membru al familiei, televizorul. Desigur, cu totii au suferit o mutatie fizica si existentiala, devenind obezi, atrofiati si surprinsi la atingerile tandre. Lasand la o parte prejudecata ce atarna greu asupra filmelor de animatie, Wall-E este o poveste SF extrem de atasanta si emotionanta (intre Wall-E si Eve se dezvolta o relatie pe care o putem numi dragoste), ce ne proiecteaza un viitor ingrijorator la care am putea ajunge daca nu vom fi suficient de intelepti.
