Cand vine momentul istoric si un stat se emancipeaza din proprietatea privata a cuiva, fie ca e vorba de un monarh absolut, de un grup privilegiat de oligarhi sau de aristocrati si incepe sa actioneze autonom, protejandu-se de imixtiuni, definindu-si un interes propriu, raportandu-se la cetatenii sai in mod egal? Pentru Anglia, acest moment a venit la finele secolului al optsprezecelea, cand scandalurile de coruptie legate de Compania Indiilor au adus pe tapet (opozitia politica fiind foarte activa in acest sens) faptul ca majoritatea pozitiilor publice erau cumparate, nu ocupate pe merit, ca insasi Coroana avea un sistem de privilegii, oferind clientilor sai pozitii publice perfect inutile, celor care veneau cu mosii si surse somptuoase de venit. Pe la 1820 se facuse deja o lista neagra cu aceste privilegii ale Coroanei, si in cativa ani au fost retrase toate, posturile din serviciul civil au inceput sa fie ocupate pe merit, de functionari de cariera, iar cativa ani mai tarziu etica in noua birocratie era atat de ridicata incat simpla banuiala de necinste ducea la sinucideri si demisii de onoare. In Suedia, cam in aceeasi perioada, motorul a fost tot competitia politica, opozitia plangandu-se ca executivul tine confidentiale informatii privitoare la guvernare. Cu ajutorul unui monarh luminat, si cu vantul in spate dat de nemultumirea populara (Suedia pierduse teritorii importante intr-un razboi catastrofal), s-a adoptat prima lege a transparentei din lume si cu ajutorul ei cele doua partide aristocratice s-au curatat de coruptie unul pe altul.
In America coruptia era inca o plaga la finele secolului XIX. Intelectualii au fost acolo decisivi, expunand in presa mecanismele corupte de la baza orasului american.
Pragul acesta descris de mine, de la vechile regimuri in care statul e in patrimoniul privat (ele se numesc chiar patrimoniale in teoria sociala) la un stat modern cu o administratie autonoma care ii trateaza pe toti cetatenii corect si nediscriminativ, a fost trecut de putine tari din lume. Majoritatea se afla in Europa de Vest sau in diverse foste domenii ale Imperiului Britanic, de la SUA si Canada la Singapore sau Africa de Sud. In restul lumii, patrimonialismul a fost urmat de particularism, o faza in care statul nu mai e doar al unora, dar nici nu devine autonom, el devine obiectul competitiei dintre grupuri particulare, care se folosesc de proceduri democratice moderne (precum alegerile), intr-un scop perfect nemodern, ca sa puna gheara pe stat si sa extraga din aceasta proprietate rente pentru reteaua de clienti. Aceasta e problema-cheie a dezvoltarii, sau mai bine zis a obstacolelor in calea ei, pe care nu o vor rezolva un milion de tinte ONU contra saraciei.
Romania este intr-un moment istoric exceptional de favorabil acestui salt peste prag. Presiunile Uniunii Europene, nemultumirea populatiei noastre cu acest regim de inegalitate in fata statului cu care am crescut din comunism doar pentru a-l vedea resapat de tranzitie, toate creeaza un context propice greu de repetat. Pentru noi, este acum ori niciodata daca reusim sa eliberam statul din ghearele elitei de prada sau ne resemnam sa ramanem in lumea a treia, fie ea si europeana.
Pentru a reusi in aceasta revolutie s-au facut deja sacrificii mari. Monica Macovei a oferit, in 2005, o legislatie care face din procuror stapan absolut pe dosarele sale. Presa si societatea civila au luptat ani de zile ca sa expuna acest sistem corupt, cu pretul multor procese. Traian Basescu a dat liber justitiei, pentru prima data, neintervenind nici in anchetele unor apropiati ai sai. Ambasadorul american, ca si comisarul european pentru Justitie tin spatele celor doi procurori generali. Publicul, am vazut din voturile la emisiunile lui Robert Turcescu, le tine pumnii. Societatea civila are mare credibilitate la presa straina, care a inceput deja sa picteze coalitia antistat si organele sale cele mai avansate, ca dl ministru Robin Hood-Chiuariu, in culorile care li se cuvin. Desi multe constrangeri de proasta organizare persista, iar legislatia e inca departe de a da procurorilor puterile care se cuvin intr-o tara UE care vrea serios sa se lupte cu coruptia, acesta e momentul procurorilor.
Magistrati din Romania, nu asteptati sa vedeti cine castiga! Asta e ora voastra. Voi sunteti cei alesi sa jucati aceasta carte pentru noi toti! Daca asteptati un moment potrivit sa fiti eroici, va asigur ca nu va veni unul mai bun. Instrumentele pentru a va proteja le avem si le folosim. Faceti-va datoria! Nu incetiniti anchetele contra ministrilor, parlamentarilor si a retelei de captori ai statului! Indiferent cum se termina sambata, si veti vedea ca oamenii vor vota pentru stat, si contra elitei de prada, batalia care conteaza tot voi o dati – referendumul e doar un episod. Bazati-va pe noi – si faceti sa ne putem baza, la randul nostru, pe voi, in aceasta batalie dusa pentru eliberarea statului! z
Alina Mungiu-Pippidi este presedinte fondator al SAR si cercetator asociat al Colegiului St. Antonys din Oxford
