Totum mundum circuire, spunea Seneca pentru a semnifica ceea ce odata facut poate aduce, daca nu fericirea, macar acceptarea de sine prin relativizare. Am avut ocazia sa ascult in ultima vreme povesti despre fel de fel de tari ale lumii. In Letonia, de pilda, limba vernaculara este vorbita de mai putin de 10 la suta dintre locuitori, mai ales de intelighentia. Caz autentic: o femeie, acum in varsta de 40 de ani, emigrase in Germania pe vremea Uniunii Sovietice. stia rusa, invata germana. La intoarcerea in Letonia independenta, isi da seama ca nu-si stie limba, ca limba ei, letona, n-o vorbise niciodata. Asta da telenovela lingvistica. In Brazilia, daca tot vorbim de telenovele, crima organizata face ravagii. Intre hotelul unde era cazat un trainer in materie de telecomunicatii si sala de conferinte sunt 200 de metri, dar distanta nu poate fi parcursa decat cu taxiul, altfel riscul de a nu o mai parcurge vreodata devine palpabil. Orasul Sao Paolo este imprejmuit cu sarma ghimpata pentru ca dincolo de ea traiesc oameni atat de saraci incat nu au nici macar cel mai mic articol de vestimentatie pe ei. In Taiwan, pe strada, nimeni nu stie engleza, asa incat amicul despre care va spun ca e trainer are din partea gazdelor un carnetel cu foi detasabile pe care sunt scrise, in chineza, destinatia taxiului, meniul de comandat la restaurant… Totum mundum circuire inseamna sa calatoresti altfel decat ca turist, nu dupa tropisme culturale sau recomandate in pliante, ci cu treburi, acolo unde este nevoie de tine. Dupa, poti sa-ti spui ca nu e tocmai rau acasa, iar iluzia unei societati mai bune – perfecte chiar – poate ramane intacta.
