In panica alegerilor europarlamentare, atunci cand se prefigura o prezenta la vot extrem de scazuta, s-au cautat solutii pentru a convinge oamenii sa-si exercite un drept democratic. Insusi seful statului a indemnat cetatenii la responsabilitate, afirmand ca "de nivelul de participare a romanilor depinde credibilitatea pe care o vor avea reprezentantii Romaniei in Parlamentul European". Eu, unul, cred ca, mai degraba, credibilitatea unui deputat depinde de el insusi. Pana la urma, participarea la vot a romanilor a fost comparabila cu cea de la precedentul scrutin european (29,4% in 2007, 27,4% in 2009), ceea ce arata ca acesta este, de fapt, nivelul nostru de interes pentru institutia europeana.
Insusi termenul "absenteism" este gresit utilizat in legatura cu neparticiparea la vot, deopotriva de catre politicieni si comentatori. Cuvantul vine din francezul absentéisme, care inseamna "sistem de exploatare decurgand din nonrezidenta proprietarilor" (nu e cazul) si "lipsa obisnuita sau sistematica a asiduitatii la locul de munca". Deci sensul se refera la neindeplinirea unei obligatii. Mai corect ar fi de folosit termenul abstentionism, care, conform DEX, desemneaza "abtinere demonstrativa de la exercitarea dreptului de vot".
Ingrijorata, ca toata lumea, de extinderea abstentionismului, deputata liberala Adriana Saftoiu a lansat ideea taierii nodului gordian prin introducerea votului obligatoriu. Nu e deloc absurd, unele state din UE au facut-o deja, altele iau in considerare ideea. Pentru ca domnia sa a propus o discutie publica pe aceasta tema, o vom face pornind de la examinarea argumentelor pe care le-a invocat deja.
Un prim argument porneste de la afirmatia ca "dreptul de a vota implica o obligatie cetateneasca". Aici e o eroare de logica. Intr-adevar, dintr-un drept pot decurge o serie de obligatii. Ai dreptul sa ai o casa in proprietate, iar de aici decurg o serie de obligatii – sa platesti impozit, sa cureti zapada de pe trotuar etc.
Numai ca dreptul nu poate deveni el insusi o obligatie. Nu vreau sa fiu rau, dar as aminti ca Ceausescu transformase dreptul la munca intr-o obligatie (cine nu muncea putea fi condamnat). Imi veti spune ca dreptul la educatie coexista cu invatamantul general obligatoriu. Aici confuzia provine din faptul ca obligatia nu vizeaza subiectul dreptului, care este minor, ci pe parintele acestuia, pe care statul il obliga sa-si trimita copilul, in interesul acestuia, la scoala.
Al doilea argument este acela ca, in actualele conditii, politicienii reusesc sa manipuleze si sa aduca la vot mai ales populatia saraca, neinformata. In primul rand, datele nu sustin afirmatia. Conform exit-poll-ului realizat de INSOMAR la alegerile din 7 iunie, 16% din cei care au votat erau absolventi de studii superioare. La ultimul recensamant, ponderea studiilor superioare in totalul populatiei adulte era de 8% (din 2002 pana acum s-ar putea sa mai fi crescut, probabil spre 10%).
Rezulta, oricum, ca in randul populatiei cu studii superioare proportia votantilor a fost aproape dubla fata de restul populatiei. Diverse alte cercetari sociologice arata acelasi lucru – probabilitatea de participare la vot este proportionala cu nivelul de educatie. Apoi, pare mai probabil ca o penalizare (sper, modica) sa aduca la urne un plus de votanti, mai ales din randul celor mai saraci si mai neinformati.
Fara indoiala, introducerea obligativitatii votului, in orice forma, ar creste procentele participarii la vot, nu am mai fi a patra tara din coada Europei (inaintea Poloniei, Lituaniei, Slovaciei); nu ne-ar mai intrece bulgarii; europenii "vechi" nu vor mai fi suparati ca tocmai cetatenii din tarile care primesc fonduri comunitare sunt cei mai dezinteresati de soarta Parlamentului Uniunii. Intrebarea e daca in acest fel s-ar imbunatati si calitatea actului electoral.
Se vor informa oare mai mult decat acum cei dezinteresati (dezamagiti) de viata politica, sau vor pune o stampila la intamplare, dupa rezonanta unui nume, dragalasenia unei sigle sau indicatiile pretioase ale unui "avizat"? Cel mai probabil, vor proceda ca majoritatea votantilor tarati la urne in regimul comunist – scriau mascari sau impatureau buletinul si-l puneau in urna (nu toti stiau ca legea electorala de atunci considera votul "alb" un vot "pentru"). Cu alte cuvinte, dictonul non multa, sed multum (nu cantitate, ci substanta) ar fi, mai degraba, rasturnat.
Daca tot vrem sa imbunatatim calitatea votului, de ce nu am introduce un test eliminatoriu de cultura civica? Poate ca atunci, macar "de ambit", se vor duce mai multi sa voteze. Oricum, eu subscriu ideii unui tiz care scrie pe blogul lui Patrasconiu: mi-as lua scutire medicala de la "glumeti" pentru ziua votului dac-ar fi "obligatoar".
