Vorbim prea mult…

Vorbim mult, vorbim prostii, vorbim neinformaţi, vorbim fără noimă. Vorbim fără a avea o educaţie în formă şi conţinut a ceea ce vrem să spunem. O facem zilnic, la serviciu, pe stradă, în magazin, la Tv, la telefon, acasă, în maşină, în mall, etc. Ne-am găsit imediat şi justificarea cum că am fi latini, deci trebuie să vorbim mult. Este o minciună. Să o lăsăm mai moale cu latinitatea noastră sau, cum ne spun bătrânii din satele din Ardeal şi Banat, citez: „Nu ştim cine suntem. Noi am fost aici, pe aceste meleaguri, dintotdeauna, dar am fost un neam fără carte. Nimeni nu ne-a arătat cum să ne organizăm. Ne dăm seama acum când copii noştrii lucrează în alte ţări”. Cât adevăr, de bun simţ, ne spun oamenii de la sate în timpul sondajelor pe care le efectuăm cu Fundaţia Pro West. Crainici de la TV, majoritatea femei, răspund agresiv, cu inflexiuni ascendente, cu voci aproape inumane, la ce li se pare că nu este conform cu propriile opinii. O fac într-o cadenţă verbală nemaiîntâlnită în istoria omenirii. Mi se pare că este chiar „o modă” a acestei cadenţe de vorbire în mass-media. Sunt o persoană care cunoaşte bine şi alte societăţi din Europa şi de peste Atlantic şi afirm că este o caracteristică a noastră, aici în Romania. Este la fel şi în cazul politicienilor noştri din Cluj, alte oraşe din Ardeal şi Banat. Expuşi publicului, politicienii sunt imediat detectaţi ca extrem de mediocri, în primul rând în popriile lor profesii, apoi având un discurs care din primele secunde demască improvizaţie, neprofesionalism, un discurs mediocru în formă şi conţinut. În urmă cu cinci ani am recomandat să se urmeze obligatoriu cursuri de retorică de către fiecare politician din Cluj. Îmi menţin cu tărie această recomandare. Absolut fiecare televiziune din România s-a referit în sens foarte critic la declaraţiile câtorva ambasadori în Bucureşti, care au făcut declaraţii despre sisteme româneşti încă nefuncţionale. Mă refer în primul rând la Ambasada SUA. Pentru cei care nu ştiu, absolut fiecare virgulă şi fiecare subiect şi predicat ale acestor declaraţii sunt autorizate de Departamentul de Stat. Acest Departament al SUA nu încalcă niciodată legislaţia nici unei ţări din lume. Aceste observaţii au fost, deci, emise cu acceptul ţării, respectiv România. Sistemul este valabil şi în cazul altor ţări cu ambasade în Bucureşti, ca Marea Britanie, Germania, Franţa, Canada, Olanda, Suedia, etc. Vorbim mult la serviciu ignorând că suntem plătiţi pentru fiecare secundă. Dorim să fim trataţi ca cei din UE şi dorim ca leul nostru să fie egal cu euro, dar să facem băşcălie din munca noastră, la locul de muncă în România. Călătoresc în Europa şi SUA de 40 de ani. Nicăieri nu am întâlnit persoane care să critice ţara care i-a dat loc de muncă şi adăpost lui şi familiei. Românii consideră că absolut fiecare naţiune din lume are numai obligaţii faţă de neamul românesc. Nu voi înţelege niciodată această logică. Vorbim mult…