Multa lume se intreaba despre Holocaust: cum a fost posibil? Multa lume se intreaba despre comunism: cum a fost posibil? Privind oamenii de sus, de la inaltimea istoriei, intr-adevar: cum a fost posibil? Dar ia aterizati, fie si fortat, unde se nimereste si spuneti-mi ce vedeti. Veti vedea, va spun eu, un mare interes pentru imediat, pentru problemele de azi si de maine, si unul cel mult foarte mic pentru poimaine si mai ales pentru ce s-a intamplat alaltaieri.
Din acest ciclu face parte, la noi, in Romania, si adevarul despre revolutie si despre mineriade, problema care in orice tara civilizata, proclamata stat de drept, ar fi fost rezolvata de multa vreme. Ei bine, la noi, nici azi nu se stie exact ce s-a intamplat atunci, in afara faptului ca a fost dat jos, cumva (dar cum?), Ceausescu. Dar au murit aproape 1.200 de oameni, cand in toate celelalte tari din acelasi lagar, cu aceeasi ocazie, nu a murit nimeni.
Duminica, o mana de oameni care nu vor sa traiasca in continuare legati la ochi cu carpa rosie oferita generos de regimurile succesive ce ii urmeaza celui comunist au tinut o conferinta de presa cu privire la situatia dosarelor revolutiei si foarte putini dintre cei care pot publica un asemenea adevar s-au sinchisit sa asiste, sa auda. Din nou Asociatia 21 Decembrie 1989, din nou Teodor Maries au tras un semnal de alarma asupra faptului ca, dupa greva foamei de 74 de zile, lucrurile s-au blocat.
Mai sunt, spune Teodor Maries, doi ani si jumatate pana cand aceste dosare pot fi judecate, dupa aceea intervine prescrierea. Desi au fost predate circa 98 la suta din dosare, cele de la Ministerul Apararii Nationale si cele de la STS intarzie, in ciuda cererii insistente a CEDO. Din pacate, Teodor Maries este decis sa reinceapa greva foamei daca pana in ziua de 15 ianuarie acestea nu vor fi inmanate asociatiei. Pentru cine nu stie, este vorba despre dosarele alcatuite de procurori, care trebuie consultate si de catre reprezentantii victimelor, adica de catre partea vatamata, juridic vorbind. Un lucru absolut firesc, banal in orice stat de drept din lume, devine la noi obiect al unei lupte pe viata si pe moarte. Nu folosesc aceste cuvinte cu usurinta cu care se folosesc de atatea ori, deoarece, intr-adevar, Teodor Maries a fost in pragul mortii o data si Doamne fereste, sa fie silit sa reintre in greva foamei inca o data.
Obiceiul functionarilor romani (imi cer scuze in fata exceptiilor) este de a pretinde foloase necuvenite pentru servicii in contul carora sunt platiti de stat. De aici, mentalitatea ca nimic nu este obligatoriu, chiar daca undeva, in vreo lege sau regulament, se prevede acest lucru. Legea, regulamentul il facem noi, par a spune reprezentantii institutiilor statului roman. Legea se aplica, de fiecare data, dupa bunul plac al insilor aflati in varf. Membrii Asociatiei 21 Decembrie 1989 o acuza decis si pe dna procuror general pentru ceea ce se intampla, demonstrand astfel ca nu numai fostii tragatori din zilele revolutiei, ajunsi azi in fruntea parchetelor militare sau civile si, culmea, "eroi ai revolutiei", pot tine in loc evolutia dosarelor spre salile de judecata, ci si o reprezentanta a noii generatii de juristi. Pentru ei, demiterea procurorului Dan Voinea este un semn clar al stoparii evolutiei "periculoase" a cercetarilor, spre instanta. Fostul procuror, fost adjunct al parchetelor militare, insusi, confirma faptul ca dosarele erau solutionate cu "NUP" atunci cand i-au fost transmise domniei sale, in 1995, si domnia sa le-a redeschis, incercand sa scoata la iveala adevarul. Fapt pentru care a fost inlaturat din functie. Clar, nu?
O serie de documente despre aceste crime, produse in decembrie 1989, plus cele din iunie 1990, sunt declarate secrete, ca si cum crima poate fi secretizata intr-un stat de drept. Poate fi numai acolo unde exista o continuitate a sistemului comunist. Chiar intr-o lume capitalista, mentalitatile si procedeele totalitare pot supravietui, dupa cum se observa, cu mare usurinta, a afirmat duminica si un fost detinut politic, torturat la Pitesti, dl Paul Dumitrescu, au afirmat si generalul Dan Voinea, si avocatul Antonie Popescu, cel atacat pe scarile propriei locuinte, din cauza ca nu renunta la aflarea adevarului.
Dar acesta nu este un reportaj de la conferinta de presa a Asociatiei 21 Decembrie 1989, ci inca un semnal de alarma asupra unor adevaruri care sunt tinute la secret. De ce? Cine are acest interes? Sunt cumva vinovatii inca la putere sau in fruntea statului? Dupa doi ani si ceva de la condamnarea regimului comunist de catre dl Traian Basescu trebuie sa credem ca lucrurile s-au rezumat la acea sedinta din Parlament si atat? Dar pasul urmator?
Revin: chiar trebuie sa mori ca sa afli adevarul, intr-o traducere libera a formulei de la revolutie: vom muri si vom fi liberi?
