Știu că încă savurați semnele de exclamare de la finalul fabuloasei răsturnări de situație de duminică. Știu că încă vă mai frecați la ochi, întrebându-vă dacă înfrângerea lui Ponta, la o diferență de peste un milion de voturi, este reală sau doar un vis. Știu că încă mai tresăriți la gândul „ce-ar fi fost dacă ieșea Ponta?!“.
Știu că încă mai râdeți de ceata maimuțoilor propagandiști care își găsesc justificări hilare pentru minciunile și calomniile cu care și-au mitraliat, seară de seară, publicul credul. Știu că vă întrebați dacă o să le meargă șopârlelor de platou ce încearcă încă de astă noapte un nou salt imoral în barca învingătorului, de la RTV la Digi 24, de la Realitatea la B1, de la Antena 3 la Realitatea, negând tot ce au spus până duminică la ora 21 și mizând pe memoria noastră scurtă.
Știu că încă vă întrebați a cui a fost mâna care ne-a tras din fața forței brute a partidului-stat cu o secundă înainte de a ne zdrobi: a lui Dumnezeu, a unui străin? Sau am reușit chiar noi să ne smulgem singuri din apatie și fatalism, prin forța lucidității și printr-un redescoperit respect pentru adevăr și cinste?
Cu toate acestea, nu am să insist pe explicații despre cum a fost îngenunchiată mafia pesedistă, care a beneficiat de toate resursele financiare, logistice și legislative de care avut nevoie pentru a da cea mai mare lovitură de la reîntoarcerea pe tron a lui Iliescu, în 2000, încoace. Le-am expus în detaliu săptămânile trecute. Iar esențială este doar aceasta:
Frica asta de a nu avea destul a PSD-ului, de animal de pradă modificat genetic, care spre deosebire de jivine este veșnic hămesit, care oricât de multă pradă și-ar înghesui sub labe nu se poate opri din vânat, din târguit, din înghițit; foamea asta, patologică, de putere absolută, geamănă cu frica de moarte și cu frica de sărăcie și cu frica de anonimat, care s-a văzut atât de bine la Năstase și pe care Ponta s-a tot chinuit să o camufleze, i-a împins să-i racoleze și să-i înregimenteze pe toți pentru cauza lor: șefi de instituții, afaceriști, popi, profesori, doctori, sportivi, actori, cântăreți și câți alții. Asta i-a împins să îi excludă, practic, din rândul cetățenilor cu drept de vot, pe românii din străinătate. De acolo li s-a tras.
Iar frica asta intrinsecă a unui partid născut dintr-un partid impus prin furt și teroare, veșnic îngrozit că va dispărea tocmai pentru că a rămas conștient că s-a năcut prin hoție, cruzime, minciună și impostură și că ar putea fi scos de joc peste noapte, așa cum a și intrat PMR (Partidul Muncitoresc Român) în istoria noastră, care i-a împins din nou să adune o armată electorală monstruoasă, a redeșteptat, la rândul ei, fricile cele mai profunde ale cetățenilor vii.
Pe cât de mare a crescut, în ultimele luni, umbra dominatoare pe care PSD și complicii săi au început să o proiecteze peste societate, vizibilă prin zeci de mii de afișe cu zâmbete artificiale, precum cel al Gabrielei Szabo, și prin milioane de guri mincinoase revărsate de televiziunile lor, pe cât de brutală a fost lovitura împotriva votului diasporei, pe atât de mare a crescut groaza.
De asta au pierdut. Nu au putut fura suficient cât să acopere strigătul de frică al oamenilor decenți. O frică pe care Victor Ponta, un tânăr deja îmbătrinit în rele, convins până în străfundurile ființei sale că minciuna poate ține loc de religie, că totul se poate cumpăra și vinde, a amplificat-o paroxistic. Restul e detaliu.
Urmarea, însă, este mult mai importantă. Chiar dacă încă nu realizăm pe deplin, am primit, miraculos, o nouă șansă. La 25 de ani de la revoluția ratată din decembrie 1989, avem ocazia de a ne repara greșeala de atunci, când am permis unui nucleu de comuniști și securiști iuți de mână să ne fure minunea. Prin votul de duminică ne-am întors în timp, la aceeași răscruce unde atunci am apucat-o, din nou, spre stânga. Sună puțin patetic? Doar un pic. Pentru că faptele susțin pe deplin o astfel de interpretare. Iată-le.
Schema logică a eșecului României este următoarea. Cei mai mafioți antreprenori plus cei mai imorali politicieni au format, au confiscat sau domină partidele existente. Cu cât mai mari mafioții și cu cât mai imorali politicienii, cu atât mai mari și mai nocive partidele. Aceste partide au pus pe liste, chiar și sub forma „uninominalului“, candidați care, în marea lor majoritate, sunt după chipul și asemănarea liderilor.
Implicit, chiar și cei mai de bună-credință și responsabili cetățeni au votat pentru intrarea în Parlament, pentru venirea la guvernare și pentru instalarea în posturi administrative cheie, ca urmare a algoritmului politic, a unui batalion de mafioți și incompetenți. Cei mai mulți dintre ei nu doar că fură de rup, dar prin furtul lor și prin perpetuarea unui aparat administrativ neperformant pun bețe în roate și economiei private.
De aceea nu avem nici performanță economică pe măsura potențialului, nici cetățenii activi nu au venituri mari, nici pensionarii și asistații nu trăiesc bine, nici nu avem resurse să investim în viitor. Fie cel economic, infrastructură, energie și altele, fie cel uman, educație, sănătate și fericirea noilor generații.
Unele dintre lucrurile care se pot face pentru rezolvarea problemei sistemice expuse mai sus reprezintă soluții de avarie, altele sunt soluțiile esențiale. Performanța DNA, a serviciilor de informații, a judecătorilor, a inspectorilor de integritate sunt soluții de avarie. Statul intervine cel mai adesea după ce răul este deja făcut și nu îl poate îndrepta decât parțial.
Chiar dacă am reuși să aplicăm confiscarea extinsă pentru fiecare caz de corupție soldat cu condamnare, multiplicarea efectelor negative ale unui act de mare corupție depășește suma propriu-zisă extrasă din fonduri publice. În al doilea rând, având în vedere nivelul corupției, am avea nevoie ca parchetele și judecătoriile să crească enorm în dimensiuni ca să facă față ritmului dosarelor.
O soluție mult mai eficientă, una esențială, este să reduci la sursă problemele corupției și incompetenței. Cum se poate face asta? Simplu. Așa cum se face oriunde în lume. Asigurându-te că în sistemul politic și administrativ intră în primul rând oameni cinstiți și competenți, iar hoții și proștii sunt doar excepții.
Acest lucru nu este posibil acum, pentru motivul evident că majoritatea liderilor existenți au rezistat și încă mai rezistă la vârful partidelor eludând controlul democratic al acelui tip de alegător care l-ar sancționa nevotând un candidat ce nu corespunde așteptărilor sale. Cum fac asta? Cum am văzut duminică în multe comune în sudul țării, cum am văzut la parlamentare, la locale și la europarlamentare și la referendumuri de fiecare dată când au fost alegeri. Cumpărând voturi.
Turismul electoral, dar mai ales cumpărarea voturilor de către primarii care gestionează rețelele locale de corupție electorală, din mediul rural, în special, în care și-au angrenat concetățenii fac ca numărul voturilor tranzacționate printr-un troc imoral, care nu are nici o legătură cu democrația și cu meritocrația, să fie de ordinul milioanelor.
Asta s-a întâmplat și duminică, să fie clar. Chiar și Iohannis, de Ponta nici nu mai vorbim, a beneficiat de un număr consistent de voturi strânse, prin primarii PDL și ai PNL, pe baza acestor relații răsplătite material, întreținute de agenții locali ai partidelor care l-au susținut. Este de mult evident că, atâta vreme cât aceste rețele de cumpărat voturi vor fi active și dominante, chiar și doar în mediul rural, democrația românească va fi, în cel mai bun caz, șchioapă.
Singura metodă de a distruge această afacere lucrativă a partidelor, prin care țin prizonieri nu doar câteva milioane de cetățeni săraci, este să reduci ponderea voturilor cumpărate în totalul voturilor exprimate. Iar acest lucru se poate realiza doar printr-un vot masiv al diasporei, adică prin crearea posibilității votului prin corespondență.
Când rata de prezență la vot în străinătate va fi comparabilă cu cea din țară, când vor vota în plus în jur de 2 milioane de români ce nu pot fi cumpărați cu lopeți, găleți și galoși, efectul nociv al voturilor cumpărate în satele amărâte va fi anulat aproape complet. Ceea ce înseamnă că lupta electorală se va putea concentra pe acele valori și abilități care pot aduce la vot cetățenii prin convingere, nu cumpărându-i.
Poate acum nu pare mare lucru, dar după primul test electoral în condiții de competiție sănătoasă mulți lideri vor avea un șoc cel puțin la fel de mare ca acela pe care l-a avut Ponta duminică, începând cu ora 15.00. Când vor vedea că degeaba au pompat zeci de milioane de euro în rețelele primarilor pentru că adversarii lor au obținut un scor mai bun cheltuind sume infime, dar în sprijinul unor candidați care au cu adevărat priză la oameni, care îi pot cuceri în întâlniri directe sau care pot mobiliza rețelele sociale în favoarea lor, totul se va schimba!
Pentru că o dată cu prăbușirea rețelelor de vot rurale se vor prăbuși și rețelele de corupție ale baronilor locali. Când nu vor mai avea de oferit voturi cumpărate șefilor de la București, vor trebui să câștige voturile cinstit. Dacă nu o vor face sau nu vor fi capabili să o facă, vor dispărea.
Niște lideri locali orientați spre performanță politică autentică, coordonați de la centru tot de lideri obligați să participe la o competiție onestă, înseamnă dispariția influenței liderilor locali corupți asupra numirilor din administrație ale unor protejați a căror singură misiune este să ofere contracte măsluite protectorului.
Scorul obținut de Monica Macovei acum două săptămâni este un semn extraordinar, iar performanța lui Iohannis este confirmarea că schimbarea de paradigmă bate la ușă, iar noi nu trebuie să facem altceva decât să o invităm înăuntru.
Ratarea actualilor lideri va aduce la cârmă o nouă garnitură de șefi de partide care nu își vor mai permite să ignore imperativele dureros de mult amânate ale atragerii în politică a valorilor autentice, a oamenilor care pot convinge prin ideile, prin soluțiile, prin performanțele carierelor lor.
De aceea, dacă votul prin corespondență va deveni realitate, politica românească s-ar putea schimba pentru totdeauna. Evident, nu se va întâmpla peste noapte, dar va fi genul de schimbare istorică cu implicații pe termen foarte lung, cum a generat și deschiderea primelor companii private. O vreme au fost privite ca o curiozitate, azi sunt motorul celor mai performante schimbări în viața noastră de zi cu zi. Nici nu ne putem imagina cum ar fi să trăim fără serviciile și produsele oferite de ele.
Exemplul cu economia privată nu este întâmplător. Ca introducerea votului prin corespondență să își împlinească potențialul este nevoie de încă o măsură vitală pentru a încuraja concurența politică. Votul diasporei rezolvă problema voturilor cumpărate, dar nu rezolvă imediat problema calității candidaților pe care partidele îi propun. De aceea este nevoie de o schimbare radicală în legea care reglementează înființarea partidelor politice și care acum ridică bariere uriașe în calea înființării unor formațiuni noi.
Aceste bariere trebuie desființate, astfel încât chiar și câteva sute de oameni să poată înființa un nou partid. Modificarea regulilor în acest domeniu va permite propunerea drept candidați a unor oameni valoroși care nu se regăsesc în doctrinele nici unuia dintre partidele existente și nici nu vor să se înregimenteze în formațiuni care li se par prea rigide și care îi limitează.
Dacă Iohannis va reuși să determine partidele să i se alăture în adoptarea legii privind votul prin corespondență și, de asemenea, să modifice legea privind înființarea partidelor, alegerea sa ca președinte va reprezenta fără doar și poate un moment de cotitură.
Schimbarea, cuplată cu continuarea operațiunii de epurare a clasei politice, operată de DNA, și cu o mult așteptată preluare a conducerii PSD de către un nucleu de oameni autentic pro-occidentali, ar putea constitui începutul unei a doua revoluții.
O nouă revoluție, pașnică, fără violențe, care ar putea să ne impună, pentru a o duce până la capăt, să ieșim în stradă nu doar pentru a sărbători, ci și pentru a-i împiedica pe politicienii corupți sau dezinteresați de binele public și de interesul național să ne-o fure a doua oară. Un președinte, oricât de bine intenționat, nu poate face nimic de unul singur. Are nevoie de noi. Noi avem nevoie de tot ce e mai bun în noi!