Memoria romanilor in ceea ce priveste suferintele traite sub jugul sovietic era buna. Dar in anul de gratie 2012 colosul de la Rasarit incetase a mai reprezenta doar un antimodel. Instabilitatea politica scazuse atat sub Putin, cat si sub redutabila sa succesoare Tatiana Rubicov, considerata „Doamna de Fier a Estului”. Datorita imenselor venituri obtinute din exploatarea resurselor energetice ale tarii, Kremlinul ajunsese cu dare de mana, distribuind parti ale avutiei nationale in randurile populatiei, ceea ce condusese la o crestere a natalitatii. Cel mai recent si spectaculos demers istoric il constituia acordul de infiintare a Zonei Comerciale Eurasiatice, semnat cu autoritatile chineze. Moscova trecuse, in cele din urma, peste teama ancestrala fata de „pericolul galben”, acceptand ulterior nu mai putin de cinci milioane de muncitori chinezi veniti in vederea exploatarii noilor zacaminte siberiene. Presedintele Isarescu, care ocupase fotoliul de la Cotroceni in 2009, intelesese la randul sau contextul noii situatii, semnand un acord privind migratia fortelor de munca, in baza caruia romanii puteau munci in Siberia sau in cadrul exploatarii zacamintelor petroliere din regiunea Sahalin. Pentru prima oara, romanii reveneau din Siberia cu un zambet larg pe buze – datorat salariilor semnificative obtinute de la rusi, considerabil mai mari decat cele ale romanilor activi in Europa Occidentala. Totusi, cele patru milioane de emigranti romani continuau sa fie principala legatura a tarii cu Vestul. Cei mai multi dintre ei se descurcasera admirabil, astfel incat unele voci apreciau, intre timp, ca societatea romaneasca devenise martorul unui adevarat transplant al paturii sale mijlocii, rematerializate in Occident. In noile patrii, romanii aveau reputatia unor oameni apreciati atat pentru harnicia, cat si pentru comportamentul lor retinut si ponderat. Membrii minoritatii rrome reusisera si ei sa-si creeze o alta imagine. Unul din reprezentantii de vaza ai acestei minoritati detinea o linie aeriana ce opera curse charter pentru emigranti din si inspre Romania, compania fiind cotata drept cea mai infloritoare, in cursul anului precedent, 2011, de pe teritoriul UE.
Daca planul lui Valentin Muresan era sortit izbanzii, multi dintre cei stabiliti in Occident pronosticau subita lor izolare fata de patria-mama, dat fiind ca Romania ar intra in orbita Rusiei. Ca atare, preferasera sprijinirea neconditionata a grabnic infiintatei miscari de opozitie fata de apropierea de Rusia, miscare sustinuta si de o anumita aripa a ortodoxiei, desprinsa din BOR si realiniata in spiritul doctrinei Patriarhiei de la Moscova. De altfel, teama fata de noua amenintare de la Rasarit adusese ardelenilor reconcilierea dintre Biserica Greco-Catolica si cea Ortodoxa Romana. Dar, in pofida tuturor acestor temeri, o mare parte a clasei politice se arata in favoarea caderii la pace cu marele urs – demers intens promovat si de mogulii media, tentati fie de perspectiva incasarilor publicitare fabuloase de pe urma firmelor rusesti, fie de unele mite considerabile, precum sustineau gurile rele.
Sloganul campaniei lui Muresan, „Prosperitate alaturi de Rusia”, se dovedea insa de mai mare impact decat cel avansat de insolentul sau rival ce propovaduia ideea ca „Romania apartine Occidentului” – anume Adrian Ionescu, un economist in varsta de 40 de ani. Initial, Ionescu devenise cunoscut in calitate de analist media, dar dupa momentul 2007 luase calea Bruxelles-ului – aidoma celor mai multi reprezentanti de frunte ai societatii civile. Cariera sa europeana se conturase ascendenta – in decursul a nici patru ani Ionescu devenea ambasadorul UE in India. Acolo cazuse insa in dizgratia gazdelor ca urmare a enuntarii insistente a viziunilor sale neoliberale, capatate pe parcursul unei stagiaturi efectuate la Washington in perioada anilor '90. Astfel, Ionescu declarase ca India ar putea adera la UE inca inaintea Turciei daca ar adopta o serie de masuri mai agresive pe piata libera. Gherilele maoiste, aflate factic la portile orasului New Delhi, nu apreciasera insa catusi de putin aceasta iesire a ambasadorului, punand o recompensa pe capul sau. In final, spre usurarea lui Ionescu, situatia din tara oferea posibilitatea solicitarii unui concediu indelungat, astfel incat se hotarase rapid ca luptele politice de acasa erau preferabile celor externe.
Confruntarea finala, televizata, intre cei doi rivali avea sa fie transmisa de pricipalul canal TV al tarii, Antena 1, care inghitise cu ani in urma fostul post public scos la privatizare. Muresan, familiarizat cu studiorile TV, era in largul sau – etaland un umor perfect urban combinat cu aerul omului de certa formatie occidentala. Ionescu, a carui mandrie innascuta se accentuase pe parcursul anilor petrecuti ca mandarin al UE, prefera sirul argumentelor seci pentru a explica publicului ca tara se afla in fata unei imense capcane, ca tot ce putea urma era fie periclitarea independentei statului, fie chiar distrugerea sa completa. Contraargumentele lui Muresan invocau perspectiva altor cinci ani petrecuti in cadrul UE, timp in care economia tarii ar fi inghitita definitiv de nababii germani sau italieni si in care jumatate din populatia tarii va fi continuat sa plece care incotro. Cu dese referiri la renasterea traita de vecinul sarb – tara ce beneficiase de investitii masive venite din Rusia -, Muresan reusise, spre finalul emisiunii, sa-i aplice rivalului lovitura de gratie, amintindu-i lui Ionescu de propriile cuvinte, rostite in 2006 spre justificarea aderarii tarii la UE: „Pana astazi, n-a existat niciodata o Romanie mai prospera, mai libera si mai echitabila pentru toti cetatenii ei, iar perspectivele in toata regiunea noastra n-au fost niciodata mai bune”.
Pana la finalul pledoariei sale, Muresan reusise sa-i confere lui Ionescu aura unui intelectual ratacit, ce-i drept bucurestean, dar in esenta complet strain de restul tarii. Populatia ramasese oricum tintuita in fata micilor ecrane din momentul realizarii ca, de fapt, aparuse sansa unor ierni petrecute intr-un camin incalzit, datorat unei oferte rusesti de furnizare a gazului la un pret incredibil de mic. Dupa aceasta dezbatere finala, sondajele de opinie indicau un avans zdrobitor pentru Muresan, de aproximativ 30%. Putea, de-acum, conta ferm pe sprijinul populatiei in vederea initierii noului parteneriat incheiat cu dusmanul de odinioara.
