Teatrul „Ion Creanga”, care a oferit copiilor si parintilor de-a lungul vremii atatea dramatizari dupa povesti nemuritoare si texte clasice ale literaturii universale, prezinta acum un cu totul alt tip de text. „Tigrisorul caruia ii placeau clatitele” se bazeaza pe un scenariu scris de copii cu varste cuprinse intre 11 si 12 ani, in cadrul unui atelier de creatie la Teatrul pentru copii Baylor, din localitatea Waco, Texas, sub indrumarea profesoarelor Ruth Byers si Jearnine Wagner; deci un text pentru copii scris de insisi acestia. Piesa a fost reprezentata la acelasi teatru in primavara anului 1975, are, asadar, 30 de ani, timp in care a fost montata cu succes in restul lumii, iar acum, iata, vine si in Romania. Sub indrumarea celor doua profesoare, copiii au creat textul, au realizat regia, decorul, costumele si muzica spectacolului.
Elementele povestii sunt cele cunoscute din atatea alte fictiuni anterioare: o vrajitoare „fioroasa” care vrea sa cucereasca lumea, un frate si o sora plecati intr-o calatorie aventuroasa pentru a-si salva bunicul din ghearele acesteia, o „femeie-pisica” lasciva si perfida, doua ajutoare cam natange, dar ele sunt (re)combinate acum cu umor si ironie, in ideea unei revizitari a povestilor care incanta copilaria. Tigrul menit a fi un monstru necrutator e acum un tigrisor innebunit dupa clatite si, in plus, lipsit complet de dungi, care starneste mai mult simpatia si amuzamentul decat groaza. Desi in varianta initiala era „purpuriu”, acum el a devenit „rozaliu”, probabil din necesitati de recuzita, dar cui ii pasa? Copiii aflati in sala intra in conventia propusa de spectacol si se bucura si rad alaturi de personajele simpatizate, ori, dimpotriva, incearca sa le ajute in infrangerea finala a „Viperoantei”.
Montarea realizata la „Ion Creanga” de Cornelius Pavaloi se bucura de solutii scenografice reusite (apartinand Ancai Paslaru), care fac mare parte din farmecul spectacolului. Costumele vrajitoarei si ale „femeii-pisica” sunt spectaculoase, facand ca nu numai micii spectatori, dar si parintii lor sa le urmareasca cu sufletul la gura. Ele sunt purtate de Marioara Sterian, respectiv Cornelia Pavlovici. „Tigrisorul” (Cristian Boeriu/ Cornelius Pavaloi) are ingrata sarcina de a juca intr-un costum caraghios, de care se achita cu brio. Cei doi frati sunt interpretati de Voicu Hetel si Cerasela Constantin, iar „magistrul” care ne introduce in lumea fanteziei, sub pretextul relatarii unui vis propriu, este Mircea Musatescu (tot el, in rolul bunicului croitor sechestrat de vrajitoare pentru a coase dungile tigrului!). Premiera face parte dintr-o ofensiva mai larga a Teatrului „Ion Creanga” pentru cucerirea micilor spectatori, teatru care de curand a implinit, cu „Motanul incaltat” si „De-as fi Scufita Rosie”, cate 100 de reprezentatii! Aici a avut premiera in aceste zile si „Micul Print”, dramatizarea, pentru copii mai mari, a inegalabilului text exuperyan. Dupa „Baloane colorate”, se afla in pregatire cel de-al doilea spectacol din cadrul proiectului „Educatia timpurie. Teatru pentru copii de 0-3 ani”: „Greierele si furnica”.
