Condamnarea la inchisoare ferma a unui primar in functie, si inca a unuia apartinand partidului aflat la putere, ar trebui sa fie un semn ca lupta anticoruptie are, in sfarsit, rezultate palpabile in Romania. si probabil ca asa si este, din perspectiva obiectivului ridicarii stigmatizantei monitorizari la care UE supune justitia romana.
Numai ca eu, vesnic nemultumit, cred ca (nici) in cazul Gutau justitia nu si-a indeplinit menirea sociala. Aceasta este, in primul rand, de a disuada omul de rand de la incalcarea legii. Pentru asta, este nevoie sa convinga publicul ca orice faradelege este implacabil urmata de pedeapsa si ca judecata este intotdeauna cea dreapta. Cetateanul, pentru a se simti in siguranta, are nevoie de certitudinea ca exista institutii capabile sa judece drept, indiferent de pozitia sociala a impricinatului si de umorile judecatorului.
Or, cat de convinsi putem fi de justetea sentintei atunci cand doua instante il achita pe inculpat si a treia (e drept, cea suprema) il condamna, toate judecand aceleasi probe? Nu seamana toata povestea mai mult cu metoda smulgerii succesive a petalelor unei flori, pentru a afla daca "ma iubeste, nu ma iubeste"? Daca adaugam ca ultima sentinta, cea definitiva, a fost luata prin votul a doi dintre judecatorii completului, in timp ce al treilea a optat pentru achitare, cine ar putea sa bage mana in foc ca in acest caz s-a facut cu adevarat dreptate?
Cazul flagrantului din 2006 a fost intens mediatizat, indeosebi in presa valceana. Cu toate acestea, doi ani mai tarziu, Mircia Gutau, dupa ce petrecuse cateva luni in arest, castiga un nou mandat de primar din primul tur al alegerilor locale. Zilele acestea, dupa pronuntarea sentintei definitive, aflam ca mii de cetateni ar fi semnat o petitie prin care se cere acordarea titlului de cetatean de onoare al orasului Ramnicu Valcea pentru acelasi Mircia Gutau.
Nu a fost aprobat doar de electorat, ci si de partidul din care facea parte, de vreme ce, atunci cand nu exista o hotarare definitiva, i-a sustinut candidatura (la lansare fusesera prezente Monica Iacob Ridzi si Elena Basescu) si apoi i-a acordat sefia interimara a organizatiei judetene.
Cazul nu este singular. Sa ne amintim ca, tot in 2008, Marius Nicoara, presedinte al Consiliului Judetean Cluj, a candidat din inchisoare pentru un post de parlamentar PNL, iar Adrian Nastase, cu nu stiu cate dosare pe rol la DNA, s-a situat pe primul loc in colegiul prahovean in care a candidat.
Nu spun ca omul e nevinovat. Chiar nu am habar. Dar mi se par evidente motivele pentru care justitia, asa cum a instrumentat cazul, nu m-a convins de vinovatie, asa cum nu i-a convins nici pe impricinat si nici pe cetatenii valceni.
Prin deciziile contradictorii ale instantelor, justitia romana, in loc sa stigmatizeze coruptii, risca sa-i transforme in falsi martiri, mai ales cand soarta (sau, pur si simplu, lipsa de tact) face ca mandatul de executare sa fie inmanat chiar in drum spre inmormantarea fratelui. Omul de rand, atunci cand se va simti nedreptatit, va avea prea putine motive sa se adreseze justitiei, caci va risca, in alternanta aparent aleatoare a deciziilor contradictorii, sa aiba pur si simplu ghinion.
Pot sa cred ca, in cazul primarului din Ramnicu Valcea, instanta suprema a facut in cele din urma dreptate. Dar justitia ramane o institutie necredibila atat timp cat publicul va avea motive de indoiala. Nimeni nu s-ar mira daca, odata trecut raportul de monitorizare, ar fi declansata nu stiu ce cale extraordinara de atac al sentintei definitive, care sa-l declare nevinovat pe Gutau.
