11 milioane de oameni din Cornul Africii, cea mai estică parte a continentului negru, rabdă de foame în fiecare zi şi au nevoie urgentă de ajutoare, potrivit Naţiunilor Unite. Sute de oameni ajung zilnic în taberele de refugiaţi, care sunt deja suprapopulate. Somalia se confruntă cu cea mai puternică secetă din ultimii 20 de ani.
Secretarul-general al ONU, Ban-Ki Moon, face apel la oamenii din toată lumea, să-i ajute pe somalezi. „Copiii şi adulţii mor pe capete. Cu fiecare zi care trece, mai dispar câţiva”.
Încă de acum o lună, Naţiunile Unite avertizau că regiunea estică a continentului african este grav afectată de secetă, iar zone mari din Kenya şi Somalia au fost încadrate în categoria urgenţelor. Acum, Naţiunile Unite au anunţat că în sudul Somaliei este foamete (ceea ce înseamnă că mai mult de 30% din copii sunt subnutriţi, minim doi adulţi sau patru copii -raportat la 10.000 oameni- mor în fiecare zi, iar oamenii consumă mai puţin de 2100 kilocalorii pe zi, potrivit BBC News).
Cea mai gravă criză din ultimii 20 de ani
Datele furnizate de UNICEF arată că rata copiilor subnutriţi a ajuns la 55% în unele părţi din sudul Somaliei, iar mortalitatea infantilă a crescut la şase copii pe zi, potrivit LA Times.
Jumătate din populaţia totală a ţării (3.7 milioane de oameni) se confruntă cu foametea, iar, dintre ei, 2.8 milioane sunt în sudul Somaliei (regiunile Bakool şi Lower Shabelle), zona pe care Naţiunile Unite a declarat-o în cea mai gravă stare pe harta siguranţei alimentelor.
Aceasta este cea mai severă criză prin care trece Somalia, de 20 de ani. În 1991, ţara a trecut printr-un război civil, în urma căruia au fost distruse recoltele, iar clanurile au atacat convoaiele cu ajutoare.
Un alt factor care a contribuit la adâncirea foametei este activitatea grupării insurgente al-Shabaab, care luptă împotriva autorităţilor, dar şi a organizaţiilor de ajutorare. Al-Shabaab controlează sudul ţării: a instituit o taxă de trecere pentru camioanele cu ajutoare, le-a limitat accesul voluntarilor şi pe mulţi i-a şi omorât, potrivit LA Times.
„Aceşti oameni sunt victimele secetei şi ale schimbărilor climatice. Sunt oameni care au pierdut tot ce aveau, din cauza secetelor succesive„, a explicat coordonatorul ajutoarelor umanitare pentru Somalia din partea ONU, Mark Bowden.
„Ochii lui mă bântuie şi azi”
La adăpostul „Safety” (Siguranţă) din Mogadishu, sunt îngrămădiţi mai mult de 4.000 refugiaţi. Familiile şi-au construit locuinţele din crengi de pomi, lemne şi folii de plastic. Pentru că nu sunt paturi, oamenii dorm pe jos. Unii copii arată ca nişte schelete, iar alţii au mâinile şi picioarele contorsionate, relatează BBC News.
Una dintre refugiate, Amina, şi-a început drumul către tabără suindu-se pe un camion, însă ultimii 50 kilometri i-a parcurs pe jos. 50 de kilometri şi-a purtat fiul în spate, numai ca să vadă, odată ajunsă în tabără, că băiatul murise deja.
„Este o problemă de viaţă şi de moarte”, spunea Weheleey Osman Haji, la o zi după ce a născut un copil, lângă graniţa Somaliei cu Kenya. Ea şi ceilalţi cinci copii au ajuns în Kenya după câteva săptămâni de mers pe jos.
Şi-a numit copilul Iisha, care, în traducere, înseamnă „viaţă„. S-a născut sub un acacia, în apropiere de tabăra de refugiaţi Dadaab, unde sute de somalezi se îndreaptă în fiecare zi, sperând să fugă din calea secetei şi a foametei.
„Am mers 22 de zile, supravieţuind doar cu apă. De când am născut, n-am mâncat nimic. Acum, am nevoie de apă, viaţă şi adăpost, adică de tot ce are nevoie un om ca să trăiască”, le-a spus somaleza jurnaliştilor de la BBC.
Sunt multe mame în situaţia lui Weheleey. Una dintre ele a povestit cum şi-a abandonat copilul pe moarte, pentru că nu ar fi supravieţuit până în Kenya. Din cauză că mai avea şi alţi micuţi cu ea, a fost nevoită să-l lase în deşert. „Ochii lui mă bântuie şi astăzi”.
La începutul lunii iulie, în cele trei tabere pentru refugiaţi din Dadaab erau peste 370.000 oameni, în condiţiile în care capacitatea lor este de numai 90.000.
