Când avea numai patru ani, Alex a primit un cadou care avea să-i schimbe viaţa: o orgă. De atunci, viaţa lui Alex se împarte între orele de muzică şi festivalurile şi concursurile unde îi uimeşte pe toţi cu talentul său. Alex este un copil pentru care dizabilitatea nu are nici o valoare. Deşi este nevăzător, el a reuşit să obţină numeroase premii şi felicitări la festivaluri naţionale şi internaţionale, demonstrând, încă o dată, că nici o dizabilitate nu îl împiedică să-şi realizeze visele.
Alex participă, de asemenea, la Gala Persoanelor cu Dizabilităţi, unde încearcă să le demonstreze tuturor românilor că dizabilitatea nu este un motiv de excluziune socială.
Lupta pentru o educaţie normală
Alex împlineşte 10 ani în apropierea Crăciunului. Este un copil cu o voinţă şi încredere ieşite din comun, spune mama lui, Mădălina Pîrvu. Când avea patru ani, Alex-Andrei a primit cadou de ziua lui o orgă. Tot exersând pe ea, a auzit la televizor o melodie şi a început să o reproducă, îşi aminteşte mama copilului. „L-am dus la câteva lecţii de pian, iar profesoara era foarte încântată de rapiditatea cu care învăţa”.
Cele mai mari probleme au apărut când Alex a împlinit vârsta pentru a merge la şcoală. Părinţii lui au considerat că poate urma studii într-o instituţie de masă. Nu de aceeaşi părere au fost directorii de şcoli şi învăţătorii. „Inspectoratul şcolar nu ştia mai nimic despre posibilitatea încadrării în învăţământul de masă al copilor cu diverse probleme; directorii, respectiv învăţătorii, cu atât mai puţin. Am fost priviţi ca nişte bieţi părinţi care au un copil ‘cu probleme’. Eu zic că, în timp, chiar am reuşit să le dovedim că Alex poate fi la fel de bun ca orice coleg de-ai lui şi chiar mai bun”, explică Mădălina Pîrvu.
L-au înscris pe Alex la trei şcoli şi la nici una nu a ajuns să înveţe. În cele din urmă, o prietenă de familie le-a povestit despre Liceul de Artă „Dinu Lipatti”, unde exista şi învăţământ primar. „Cum lui Alex îi plăcea muzica, ne-am hotărât să-l înscriem acolo. Începând de la inspector şi director au început piedicile: ‘Nu credeţi că este mai bine să-l înscrieţi la o şcoală specială?’. Şi atunci ne-am dat seama că am ajuns unde trebuie”, povesteşte femeia.
Citeşte şi Oameni care şi-au învins dizabilitatea. O tânără luptă cu sindromul Down în paşi de vals
Îndrăgostit de pian
Determinaţi, părinţii lui Alex au reuşit să discute cu o învăţătoare care a fost de acord să îl primească pe micuţ în clasa ei. O femeie „deosebită, tânără şi cu mintea deschisă”, o caracterizează Mădălina Pîrvu.
„Eu o iau ca pe o provocare şi am nevoie şi de ajutorul dvs.”. Aşa am pornit la drum”, spune mama copilului. Alex este un copil silitor, ia note bune, participă la festivaluri naţionale şi internaţionale, de unde se întoarce cu premii.
Evident, s-a înscris la clasa de pian. Un mare plus a fost că băiatul este talentat şi are multe realizări, explică mama lui lipsa discriminării în rândul colegilor de clasă. „Colegii sunt foarte săritori: îl ajută să-şi strângă ghiozdanul, să-şi găsească haina, să meargă împreună cu el la orele pe care nu le face în clasa de curs”.
De la preot la cântăreţ. Cu siguranţă, artist
Alex este sociabil şi foarte înţelegător, spune Mădălina Pîrvu. „L-am învăţat să nu accepte să fie tratat altfel decât ceilalţi şi nici nu l-am cocoloşit prea mult”. Când era mai mic, Alex visa să fie preot. Îi plăcea mult să meargă la biserică. Acum, îşi doreşte să fie cântăreţ. „Cu siguranţă, va face o carieră în muzică. Am ştiut asta de când l-am înscris la cursul de muzică de la Palatul Copiilor din Piteşti”, mărturiseşte mama lui.
După două luni de curs, la numai opt ani, Alex participa la primul concurs de muzică, „Cerbul de Aur Junior”, unde primea un premiu chiar de la artista Dida Drăgan. „Aşa a început totul şi de atunci, suntem în plină activitate muzicală”.
Şi activitatea n-a fost puţină deloc: 14 festivaluri în doi ani, patru „Premii I” şi numeroase trofee şi premii speciale din partea Radio România Cultural şi Televiziunea Română.
Alex la primul său festival, „Cerbul de Aur Junior”, 2010
Alex îşi omoară timpul liber ca orice puşti de vârsta lui: ascultă desenele de pe „Disney Channel”, joacă jocuri pe calculator şi merge la piese de teatru şi spectacole. Locul lui preferat este „Librăria mea”, unde se organizează seri de lectură pentru cei mici şi unde Alex îşi ascultă poveştile din programa şcolară.
Copilul primeşte de la Primăria din Piteşti un ajutor social în valoare de 570 lei, iar alocaţia lui este de 87 lei.
În România anului 2010, trăiau aproximativ 80.000 de persoane nevăzătoare, conform datelor Asociaţiei Naţionale a Nevăzătorilor. Dintre ei, aproximativ 1.600 erau copii. Gala Persoanelor cu Dizabilităţi este un eveniment anual, organizat de Active Watch şi Motivation România, ce ilustrează beneficiile pe care le are societatea ca urmare a integrării persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii, în învăţământul de masă, în viaţa culturală şi în politicile publice
