Numai vracii ruși experți în parapsihopupu, bioenergii și linguri lipite pe pieptul gol prin magnetism îl mai pot salva pe Victor Viorel Ponta de boala plăsmuirii unei realități paralele prezentate drept înșiruire de fapte reale. Dar până și lor le-ar fi greu, în ciuda apropierii naturale, ca de la lacheu la stăpân, a lui Victor Viorel P. de Vladimir P.
După victoria rusofilului Igor Dodon la prezidențialele din Republica Moldova, Victor Viorel s-a simțit cu musca pe căciula de vulpe siberiană și a prezentat lumii (pe Facebook) un mini-eseu despre “realizărili” lui de politică externă pe axa București – Chișinău. Sub titlul “Realitati nu PROPAGANDA” (am copiat întocmai din creația lui Ponta), fostul premier a scris așa: “In 2012-2014 Guvernul Romaniei a investit in Republica Moldova eforturi si bani pentru : gazoduct, microbuze scolare, constructia de gradinite, extinderea SMURD, reabilitarea unor obiective culturale simbolice, burse pentru studenti, informatizarea Parlamentului, maternitatea din Chisinau samd”. Într-o oarecare măsură, informația este corectă. Dar Ponta a omis să spună că, de fapt, investițiile cu care se laudă fac parte dintr-un acord de asistență tehnică și financiară prin care România oferea Moldovei un împrumut nerambursabil de o sută de milioane de euro. Un acord care nu are nici o legătură cu Victor Viorel, pentru că a fost încheiat în aprilie 2010, când premier era Emil Boc.
Ponta nu s-a limitat la a se lăuda, ci a scuipat și înspre Cioloș: “Guvernul Tehnocrat a blocat toate proiectele”. De fapt, premierul Cioloș, în august a.c., chiar a extins unul din obiectivele de investiții din acordul citat anterior, prin acordarea de finanțare pentru extinderea gazoductului Iași – Ungheni până la Chișinău. A propos de gazoductul Iași – Ungheni: în august 2013, când a inaugurat șantierul lucrării, Ponta promitea că lucrarea urma să fie finalizată până în decembrie a aceluiași an. Era doar o minciună: imediat după vizita pe șantier, utilajele au dispărut. Dintr-un motiv simplu – guvernul lui Ponta nici măcar nu începuse procedura pentru licitarea lucrărilor, tot șantierul fusese o butaforie de PR.
Drept post scriptum, Viorel a mai scris pe Facebook așa: “eu nu mai am niciun chef sa tot raspund la acuzatiile idioate ca sunt <ProRusia> sau ca imi beau cafeaua in fiecare dimineata cu Putin:)/ cei care inca mai cred aceaste manipulari ori au creierul complet spalat de Propaganda ori pur si simplu isi cauta justificari pentru propriile frustrari”.
Mărturisesc că aici sunt de acord cu Ponta: nu, nu-și bea cafeaua cu Putin. Nu de alta, dar liderul de la Kremlin nu se încurcă cu labili care nu-și țin cuvântul, au și dictatorii standardele lor, oricât de tare s-ar chinui acești nefericiți să-i intre în grații liderului de la Kremlin.
Iar Viorel a încercat, săracul: și la Soci, în 2014, când a fost printre foarte puținii lideri europeni care au acceptat invitația lui Putin la dineul de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă, dar și la Baku, în 2015, când a participat la ceremonia de deschidere a Jocurilor Europene alături de dictatorii Putin, Lukașenko și Erdogan, deși ceremonia era boicotată de liderii europeni.
