În 2002, mărturia unei pakistaneze şoca lumea: Mukhtar Mai a povestit cum a fost condamnată la un viol colectiv de sfatul satului, tribunalul jirga, din cauză că fratele ei, un copil de 12 ani, a discutat cu o fată dintr-un alt clan din sat.
În 2006, Mukhtaran Bibi -Mukhtar Mai este cognomenul pe care i l-au dat elevele şi înseamnă „stimată soră mai mare”- îşi publică autobiografia „Dezonorată”, în care îşi povesteşte experienţa nefericită şi urmările ei.
În mod firesc, după ce o femeie este condamnată la viol (ceea ce nu se întâmplă prea rar în Pakistanul secolului XXI), alege să se sinucidă, însă Mukhtar Mai a hotărât să lupte în instanţă cu agresorii ei şi să se implice în viaţa comunităţii: cu banii primiţi de la stat, în compensaţie pentru experienţa ei, a înfiinţat şcoli în sat.
Timp de nouă ani, Mukhtar a aşteptat ca instanţa să-i facă dreptate. Totuşi, la sfârşitul lunii aprilie, tribunalul i-a eliberat pe cinci din şase agresori, notează revista americană Newsweek.
„Am fost profund întristată şi şocată. Am crezut că Curtea Supremă îmi va face dreptate… dar nu există dreptate în sistemul juridic al ţării”, a declarat Mukhtar Mai, într-un interviu acordat revistei americane.
Ea a explicat cum dovezile au fost adunate prost, cum poliţia a minţit pe parcursul procesului şi că se teme pentru viaţa ei. „Toţi sătenii din Meerwala ştiu ce s-a întâmplat. Femeile se tem pentru mine şi pentru ele. Dacă mie nu mi s-a făcut dreptate, după atâţia ani, ce se va întâmpla cu următoarea victimă?”, povesteşte Mukhtar.
„Prin decizia luată, Curtea supremă a umilit toate femeile pakistaneze. Au şi mai puţină încredere. Este un pas înapoi pentru femeile din satul meu, pentru toate femeile din ţară”, a mai spus Mukhtar Mai, citată de Newsweek.
Femeia spune că, deşi i s-a oferit azil politic, nu vrea să plece. „Pakistanul e casa mea. Meerwala este casa mea. Dacă vreau, şi acum mai pot cere azil. Dar voi sta aici, pentru că aici lucrez şi ajut oamenii. Dacă plec, tot ce am construit se va duce de râpă şi nu pot permite asta”, a explicat ea.
Printre numeroasele premii pe care le-a primit, se numărăr, în 2007, premiul Consiliului Europei, pentru contribuţia ei în apărarea drepturilor omului.
În prezent, ea conduce o organizaţie care sprijină educaţia femeilor din Pakistan, „Mukhtar Mai Women’s Welfare Organization”, şi este purtător de cuvânt pentru drepturile femeilor. Şi statul pakistanez i-a acordat, în 2005, medalia pentru curaj „Fatima Jina”.
