România liberă: Bucureştiul are multe proiecte de investiţii a căror finalizare este întârziată din diferite motive. Un exemplu grăitor este centrul istoric, la care se lucrează de peste cinci ani. Chiar nu există soluţii pentru ca termenele să fie respectate?
Mircea Raicu: Nu cred că există sau va exista vreo lucrare de investiţii, în mandatul lui Sorin Oprescu, care să fie dusă la îndeplinire la termenul stabilit. Vă aduc aminte de Pasajul Basarab care a fost inaugurat de 12 ori înainte de a fi dat în folosinţă. A avut o întârziere de aproape doi ani, iar atunci când a fost pus în funcţiune nu avea procesul-verbal de recepţie semnat, aşa cum prevedeau normele legale. La Basarab, nici acum nu este funcţională staţia de tramvai intermodală, care a costat şi ea câteva milioane bune de euro.
În campania electorală din 2008, chiar la ProTv, Sorin Oprescu dădea scris, şi există imagini de atunci, că centrul vechi va fi gata până la mijlocul anului 2010. Dacă mergeţi acum acolo veţi constata că realitatea este cu totul alta. A reziliat unilateral contractele încheiate cu constructorul şi consultantul care fuseseră stabiliţi în urma unei licitaţii internaţionale, iar ceea ce a făcut Sorin Oprescu în centrul vechi al Capitalei nu mai are nicio legătura cu proiectul iniţial de regenerare urbană a centrului vechi.
Constructorii care nu au încheiat lucrările la timp au fost vreodată sancţionaţi?
Pe scurt, nu. Sorin Oprescu s-a mai ciondănit cu ei, de ochii presei. Dar numai de ochii presei. Să vă explic şi de ce: pe de o parte, umflă conturile apropiaţilor săi, pe de altă parte, urmează campania electorală. Veţi vedea că firmele care se ocupă de lucrări de infrastructură sunt cele mai mari contributoare la campania lui Oprescu.
Consiliul General Bucureşti a anunţat deja două comisii de anchetă la nivelul Direcţiei Transporturi din PMB şi a Administraţiei Străzilor.
Bucureştiul are un buget imens comparativ cu celelelalte oraşe, dar mereu se spune că banii nu ajung pentru toate câte ar fi de făcut, o soluţie fiind atragerea de fonduri europene. Către ce proiecte mari au fost alocate acestea?
Proiecte europene nu sunt în Bucureşti, pentru că Oprescu nici nu vrea şi nici nu este capabil să iniţieze proiecte. Nu vrea, pentru că banii aceia sunt urmăriţi de instituţiile europene şi nu poate, pentru că instituţia condusă de echipa lui Sorin Oprescu nu are capacitatea de a iniţia şi implementa proiecte cu bani europeni. Ca să vă faceţi o idee, în 2010, din toate veniturile municipalităţii, doar 0,05% proveneau din fonduri europene. Există localităţi în România unde ponderea depăşeşte 70-80%. Practic, la momentul actual, doar la nivelul sectoarelor se mai mişcă unele lucruri, exemplul pozitiv fiind primăria domnului Onţanu.
Aveţi investiţii pentru care vreţi să atrageţi fonduri europene?
În primăvara aceasta, independent de Primăria Generală, Ministerul Dezvoltării va derula o campanie de reabilitare termică a blocurilor din România prin fonduri europene. Ar putea fi vorba de 300.000 de apartamente la nivel naţional şi, într-o proporţie foarte mare, vor fi şi blocuri din Bucureşti. Investiţia în reabilitarea termică a locuinţelor are un impact enorm în toate domeniile, iar primul care câştigă este cetăţeanul, a cărui factură la energie scade cu minimum 25%, al doilea este oraşul care are un aspect mult îmbunătăţit şi cheltuieşte mai puţini bani pe subvenţia la căldură, iar în al treilea rând economia oraşului prin atragerea în acest program a unui număr mare de companii.
Municipalitatea şi-a mutat sediul într-o clădire modernă pentru care plăteşte o chirie pe măsură, în timp ce vechiul sediu aşteaptă să fie consolidat. Cât va mai dura această situaţie şi cine e de vină?
După cum ştiţi, există un contract prin care municipalitatea plăteşte 9 milioane de euro pentru închirierea sediului actual pe o perioadă de trei ani. Asta deşi am fi putut cumpăra toată clădirea cu 11 milioane de euro. Sorin Oprescu nu a respectat hotărârea Consiliului General, care stabilea că municipalitatea, în urma unui contract de leasing imobiliar, să devină proprietara clădirii. Banii din chirie se duc către un prieten de al său cipriot, cu care se pare că se află, potrivit informaţiilor apărute în presă, şi în spatele off-shore-ului care căpuşează spitalele bucureştene. Oricum, sediul Primăriei este o ţeapă marca Oprescu, pentru care orice primar dintr-o capitală a unei ţări civilizate ar fi trebuit să dea socoteală.
Iubitorii de animale insistă ca Primăria să nu eutanasieze maidanezii, cu toate că numărul acestora tot creşte. Ce soluţie are Primăria pentru a scade numărul de câini fără stăpân din oraş?
După cum ştiţi, există o decizie a Curţii Constituţionale referitoare la legea trecută prin Parlament de reprezentanţii majorităţii de guvernământ, în frunte cu PDL. 350.000 de bucureşteni s-au pronunţat în favoarea ridicării câinilor de pe stradă, iar asta este tot ceea ce contează. Nici măcar primarul general nu poate ignora o asemenea realitate. PDL Bucureşti se pronunţă în favoarea construirii de adăposturi pentru câinii fără stăpân şi a ridicării acestora de pe stradă, şi asta cât mai repede. Aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră, de la zi la zi numărul lor creşte.
Municipalitatea are resurse suficiente pentru a gestiona problema maidanezilor?
Problema nu este una atât de resurse, cât de voinţă politică. Timp de trei ani şi jumătate, de când este primar, Sorin Oprescu n-a făcut nimic pentru rezolvarea problemei maidanezilor. N-a venit nici măcar o dată cu o propunere de construire a vreunui adăpost pentru câinii fără stăpân. Îi cer şi eu, ca şi colegul meu Ştefan Pirpiliu, ordinea de zi a Consiliului General în care ar fi cerut adăposturi pentru maidanezi. Cred că există soluţii pentru maidanezi, cu condiţia să existe responsabilitate atât din partea iubitorilor de animale, cât şi a instituţiilor administraţiei locale. După 2008, Sorin Oprescu a reuşit să distrugă şi Administraţia pentru Supravegherea Animalelor, care are în acest moment numai patru hingheri. ASPA ar trebui să sterilizeze de ordinul zecilor de mii de câini anual, iar anul trecut activitatea a fost un dezastru.
În ultima vreme au fost făcute unele achiziţii care ridică multe semne de întrebare. Direcţia de Asistenţă Socială a lansat o licitaţie pentru a cumpăra 200 de rame de tablouri, Primăria a plătit 100.000 de euro pentru un manual de identitate vizuală care fusese deja realizat, etc. Cine aprobă acest tip de achiziţii într-un an de criză?
Sorin Oprescu si directorii puşi în funcţie de el. Primarul general are şi funcţia de ordonator principal de credite, care îi conferă dreptul şi obligaţia de a dispune şi de a verifica toate plăţile, aşa cum sunt ele aprobate în bugetul oraşului. Singurul care are dreptul de a ordona o plată şi datoria de a verifica modul cum sunt cheltuiţi toţi banii din bugetul oraşului este primarul general. Eu am mai încercat să explic o dată, într-o conferinţă de presă: Primăria Generală este Executivul, iar Consiliul General este Legislativul. Consiliul General nu face decât sa aprobe bugetul. Primarul general şi aparatul din subordinea sa formează executivul şi sunt cei care dispun de banul public.
Aproape toţi primarii s-au plâns că nu pot trece de CGMB anumite proiecte şi că acesta le pune beţe în roate. Este adevărat sau CGMB e scos ţap ispăşitor atunci când lucrurile nu ies aşa cum se doreşte?
Consiliul General actual i-a oferit mai mult sprijin lui Sorin Oprescu decât au primit toţi ceilalţi primari după 1990 în Capitală. Noi am spus de la început că vom susţine toate proiectele bune pentru Bucureşti şi ne vom opune cheltuirii aberante a banului public. Şi asta am făcut. Eu personal l-am auzit pe Sorin Oprescu lăudând Consilul General atunci când se lua o decizie aşa cum vroia el şi criticându-l atunci când nu-i convenea. E genul acela de dublu discurs specific lui Oprescu: „V-am arătat eu că Bucureştiul este guvernabil” versus „Consilierii de la PDL mă blochează“. Vă rog pe dumneavoastră, ca ziarist, să îl întrebaţi pe primarul general în mod direct care este investiţia benefică pentru oraş pe care acest Consiliu General a refuzat să o voteze? Niciuna! Care este proiectul benefic pentru oraş pe care acest Consiliu General a refuzat să îl voteze? Niciunul! Eu n-am nicio îndoială că Sorin Oprescu va continua campania eternă de autovictimizare şi în perspectiva alegerilor din toamnă. Până la urmă, i-a mers odată în 2008, când se plângea că „răii din PSD” nu l-au lăsat să candideze la primărie, şi i-a păcălit astfel pe bucureşteni.
Ce relaţie profesională aţi avut cu primarul general, având în vedere faptul că faceţi parte din tabere politice diferite?
Eu unul, am încercat să am o relaţie cât mai corectă cu primarul general, să-l ajut pe cât posibil. Cred că am şi reuşit: deblocarea Pasajului Basarab este una dintre reuşitele mele şi ale majorităţii din Consiliul General – amintiţi-vă „suita” de şedinţe extraordinare ale Consiliului General în primele luni ale anului 2009 – acelaşi lucru şi în cazul Bulevardului Tudor Vladimirescu. De multe ori, însă, nenorocirea face că trebuie să îl ajuţi pe Sorin Oprescu împotriva lui însuşi, ceea ce este mai greu; şi aici mă refer la ceea ce se întâmplă cu RADET, iar mai nou şi cu RATB, unde este pe cale să distrugă două dintre cele mai importante servicii publice ale oraşului. Acest om minte precum respiră. N-o să uit cum spunea că „nu-i nicio problemă cu căldura, bucureştenii să petreacă liniştiţi sfârşitul anului“, pentru ca apoi să ţipe cât îl ţinea gura: “Săriţi că ne taie căldura“. Eu am respect faţă de instituţia primarului general, dar cred că Oprescu este cel mai puţin calificat ocupant al acestui post de după 1990.
Vă consultă atunci când ia decizii?
El îşi consultă doar camarila, în funcţie de aceasta ia decizii. În mod normal, ar trebui să vină cu câteva zile înainte să prezinte grupurilor din Consiliul General ordinea de zi a şedinţei. În ultima perioadă, nici măcar asta nu mai face, punând pe ordinea de zi proiecte care nu au expunere de motive. Oprescu se comportă de parcă Bucureştiul e tarlaua lui, iar membrii CGMB sunt lucrători pe plantaţie. Închei prin a spune ca Bucureştiul nu este condus în acest moment şi are nevoie urgentă de un primar general. Un al doilea mandat al lui Sorin Oprescu ar fi o tragedie pentru oraş.
