» Puscaria nu este o pedeapsa, ci mai degraba un loc de perfectionare in infractiuni.
» La Penitenciarul Poarta Alba exista un atelier unde ustensilele pot fi transformate cu usurinta in arme albe.
» Regulile interioare se fac intre cei 1.000 de detinuti, care ajung sa faca orice chiar si pentru o tigara.
Un camp pustiu, un drum ingust si lung, din loc in loc cate un bordei darapanat, toate acestea reprezinta calea de acces catre o fortareata de dimensiuni impresionante, imprejmuita de un gard alb, aparent interminabil, si de numeroase turnuri de paza. De afara, doar printre gratiile portii principale, pazita cu strictete de cativa gardieni, poti vedea ce anume se ascunde dincolo de aceste ziduri: terenul Penitenciarului de maxima siguranta Poarta Alba. La intrare, imediat dupa ce treci de un sistem riguros de control, totul pare la fel de linistit ca in exterior. Aleile ingrijite te poarta in jurul catorva mici cladiri, imprejmuite de garduri acoperite cu sarma ghimpata. Incet-incet, in spatele lor apar, ca niste naluci, zeci de ochi iscoditori care masoara din priviri orice "intrus", lucru usor de explicat avand in vedere ca foarte rar se intampla ca pe aceste carari sa paseasca vreo persoana necunoscuta. Din momentul in care ai fost descoperit, esti "atacat" de o ploaie de injurii si fluieraturi, provenind de la o parte din cei aproximativ 1.000 de detinuti, unii privati de libertate chiar si pentru 20 de ani.
O mie de povesti de viata
In spatele acestor persoane stau ascunse tot atatea povesti de viata, care au fost rostite de nenumarate ori, fara ca acestea sa-i scoata din inchisoare. Una dintre acestea este a detinutului G.I., din Tulcea. De departe cea mai interesanta amintire cu care a ramas este momentul in care, dupa cum a relatat barbatul, un om negru i-a inmanat un cutit pentru a omori o femeie, crima pentru care a fost privat de libertate 18 ani. Un alt barbat "nevinovat" povesteste, extrem de suparat, cum a fost inchis fara motiv din cauza unei "domnisoare" prostituate care l-a dat de gol pentru proxenetism. "Nu-i nici o problema", a adaugat detinutul, "rudele mele deja o cauta" (cu siguranta nu ii vor da o bomboana). Puscariasii declara cu tristete ca au fost uitati de prieteni si de familii, iar acel telefon la care au dreptul periodic nu este aproape niciodata dat, pentru ca nu mai au cu cine sa vorbeasca.
Conditii de "lux"
Desigur, acesti oameni nu trebuie compatimiti prea tare, inchisoarea oferindu-le unora dintre ei conditii probabil mult mai bune decat cele de acasa. Fiecare camera este dotata cu un televizor, exista si un "club", dupa cum este numit de puscariasi locul unde se afla mai multe mese si scaune si in centrul caruia troneaza o masa de ping-pong. In curtea fiecarei sectii este amenajata cate o mica sala de forta, unde detinutii ridica haltere improvizate sau pur si simplu sticle umplute cu pamant, visand cu ochiii deschisi la vremurile de altadata. Putini sunt cei care se ocupa cu alte indeletniciri, precum cititul ca in cazul lui B.I.C., condamnat la 20 de ani de puscarie pentru omor deosebit de grav. Pentru altii, timpul trece mai usor in timp ce se ingrijesc de plante delicate, flori de o frumusete rara fiind zilnic udate si supravegheate cu atentie de infractori pe care societatea nu ii mai accepta. Un miros greu de suportat vine de la grajdul de animale unde se afla cativa detinuti care trudesc din greu, in speranta ca poate doar asa li se va mai reduce putin din pedeapsa. Este de apreciat modul in care se gospodaresc si isi procura singuri hrana, astfel incat sunt reduse la maximum cheltuielile. Cu toate acestea, puscariasii sunt foarte nemultumiti de mancarea primita si spun ca singurul desert de care au parte este o eugenie sau un pachet de biscuiti la cateva zile. O alta zona interesanta este atelierul unde isi exerseaza talentul detinutii. Cateva sculpturi din lemn stau langa mormane de fier, sarme si diverse obiecte de metal, care se pot transforma oricand insa, cu mare usurinta, in arme albe.
Bataia, parte
din "meniul" zilnic
In ciuda rigorilor impuse de lege si aparatul intern de administratie, Penitenciarul Poarta Alba devine adesea scena unor incidente extrem de grave. Frecvent, in celulele supraaglomerate, in care incearca sa convietuiasca si cate o suta de detinuti, au loc rafuieli sangeroase, care se incheie pe paturi de spital. Condamnatii se bat in general din nimic, angajati fie intr-o lupta pentru castigarea suprematiei in camera, fie pentru ca unul dintre "smecheri" a decis sa aplice o corectie fizica vreunui nou-venit.
Uneori, cei slabi nici nu apuca sa vada ce se afla in pachetele primite de la familie, pentru ca "veteranii" considera ca toate bunurile li se cuvin lor. In ultimul an au existat cazuri cand tineri detinuti au fost la un pas de a-si pierde viata dupa ce au fost injunghiati de colegii de celula.
O tigara imprumutata de la un coleg si nereturnata la timp este adesea un motiv suficient pentru ca "datornicul" sa primeasca o bataie sora cu moartea. Atunci cand victima adusa la disperare se decide sa faca o plangere la conducerea Penitenciarului, aceasta atitudine este perceputa ca o tradare si este ulterior "rasplatita" cu o noua bataie. Se vorbeste mult despre agresiuni sexuale si violuri si multi dintre cei care au "vizitat" Poarta Alba spun ca acestea sunt la ordinea zilei. Evident, autoritatile infirma astfel de "zvonuri", declarand ca nu exista sesizari in acest sens si implicit nici o ancheta.
CONSECINTE
» Reabilitare zero
Scopul inchiderii infractorilor este de a le fi corectat comportamentul, insa acest obiectiv este cu greu atins la Penitenciarul de maxima siguranta Poarta Alba. Cele mai multe persoane aflate dupa gratii sunt recidiviste si, dupa cum declara, dupa eliberare vor continua sa faca ceea ce stiu mai bine: sa fure si sa dea in cap. "O sa fur si dupa ce ies. Acuma stiu mai bine cum se face ca sa nu ma prinda garda. Prima data am fost io prost", a declarat un detinut. Pentru cei care se afla la prima abatere, penitenciarul este o scoala a vietii, care ii perfectioneaza in domeniul infractiunilor si ii impinge la alte incalcari ale legii. O "facultate", asa cum le place lor sa o numeasca.
SPECIALISTUL
» Computarea pedepselor
"Trebuie facuta in primul rand o distinctie a institutiilor. De multe ori, fostii detinuti care au cel putin doua condamnari cer realibilitarea fara sa faca computarea pedepselor. Ei au efectuat doua treimi din fiecare pedeapsa, dar au ramas cu zile neexecutate. Dupa ce se face computarea lor, la zi, ei pot cere reabilitarea. Reabilitarea poate fi ceruta dupa executarea pedepsei si dupa trecerea termenului de incercare, care difera in functie de gravitatea faptei comise. Astfel, la furturi, aceasta perioada de incercare este de cateva luni, in timp ce la infractiuni grave, precum omorul, este de mai multi ani. Cererea fostului detinut nu este acceptata de instanta competenta decat dupa ce subiectul achita eventualele cheltuieli judiciare si despagubiri dispuse de judecatori si ramase executorii."
Avocat Ion Stelian, Baroul Constanta