Accidentele rutiere cu urmari foarte grave apar in ziarele locale sub forma unor simple stiri in care se descrie evenimentul. In spatele fiecarei astfel de intamplari se ascund insa o intreaga tragedie, o neputinta a supravietuitorilor si lacrimi… o mare de lacrimi.
Un astfel de accident a avut loc la mijlocul lunii august, fiind relatat sumar si in presa locala. „Un taximetrist care conducea cu viteza si doua batrane care au trecut strada fara sa se asigure au fost doua dintre motivele majore care au dus la producerea unui accident grav”. Asa incepe articolul care a trezit mania si indignarea fiului uneia dintre femei, care a decedat la scurt timp dupa accident. Persoanele implicate in accident sunt Leta A., de 55 de ani, si Luxa G., de 59 de ani. Profesorul Ion Ciorogaru, fiul primeia dintre ele, a transmis catre redactia noastra o scrisoare deschisa in care face lumina asupra evenimentelor. El spune ca singurul adevar al articolului a fost ca una dintre femei avea „sanse foarte putine de supravietuire”.
De altfel, in momentul cand era scris articolul, acesta se pregatea sa o inmormanteze.
Inadvertente
Circumstantele accidentului sunt descrise in continuarea scrisorii de catre fiu. Taximetristul care a provocat accidentul este un pusti de douazeci de ani si un pic, care fusese angajat chiar in acea dimineata. Lui i se predase masina cu nici o jumatate de ora inainte de eveniment, in Poarta 6, iar pana la locul accidentului reusise sa prinda o viteza destul de mare chiar si numai din ceea ce a declarat el chiar atunci, respectiv 80 km/ora, urmele de franare intinzandu-se pe o lungime de 63 de metri. „Asa cum sustin martorii, mama si matusa mea erau la doi, trei pasi de bordura (adica pe banda unu, dupa ce trecusera restul strazii), iar respectivul se afla initial, in momentul inceperii franarii, pe banda 2(!), ceea ce este cel putin ciudat, eu, ca sofer, neputand sa-mi explic de ce a franat, din moment ce mama si matusa iesisera din raza lui de actiune”, spune Ion Ciorogaru.
Minciuni in serie
Fiul ramas fara mama il acuza pe criminal ca nu a venit nici macar cu o lumanare la mormantul celei pe care a ucis-o. „Tatal acestuia i-a declinat orice vina, acuzandu-le pe mama si matusa mea ca au trecut strada uitandu-se pe sus, lucru total neadevarat. Eu imi cunosc mama si stiu ca s-a uitat pe strada de zece ori inainte sa puna piciorul pe ea, iar explicatia pentru faptul ca nu au trecut pe trecere este simpla: au traversat prin singurul loc luminat, trecerea de pietoni aflata mai sus fiind in bezna in acel moment”. Acest lucru a putut fi observat in ziua respectiva, la fata locului, de catre toti constantenii.
ABS inexistent
Minciunile au continuat, tatal soferului spunand ca fiul sau se afla in stare de soc; de fapt, acesta a fost vazut zambind relaxat chiar in curtea spitalului. In plus, acesta a incercat sa invinovateasca proprietarul masinii, spunand ca ABS-ul a fost dezactivat, fara sa tina macar cont de faptul ca automobilul respectiv nu era dotat cu ABS, conform declaratiei proprietarului. Masina este noua, fusese cumparata in noiembrie 2005, ceea ce face extrem de putin probabila o defectiune.
Spitalul groazei
Poate ca femeia ar fi avut sanse de salvare, desi starea sa de dupa accident a fost extrem de grava. Salvarea a sosit insa la locul accidentului dupa fiul victimei, desi fusese anuntata prima data. Acesta acuza si „modul total lipsit de profesionalism si de orice caracteristica umana in care au evoluat lucrurile in Spitalul Judetean: perfuzii scapate pe jos, balonul de oxigen strangulat, furtune agatate, aparate gata sa fie scapate pe jos, plimbari inexplicabile pe holurile spitalului, fara ca macar sa fie prezent un singur doctor la vreuna din targi, bataia de joc la adresa mea, fiind chemat sa intru si imediat dat afara, de cateva ori, fara sa mi se spuna ce se intampla”, spune Ion Ciorogaru.
Vestea mortii mamei sale i-a fost data de-a dreptul sinistru, sub forma unei ghicitori: din sala in care au intrat cele doua surori a iesit un angajat al spitalului, cu o targa pe care se afla un cadavru acoperit cu un cearsaf, lasandu-l pe fiu sa „ghiceasca” cine a decedat: mama sau matusa.
