Politica pe marginea prăpastiei pare a fi congenitală în Coreea de Nord. Sub conducerea succesorului mic şi îndesat al lui Kim Jong-il – cel de-al treilea fiu al acestuia, Kim Jong-un, numit „Tânărul General” – ameninţările şi minciuna încă marchează diplomaţia Regatului Sihastru.
Anunţul Coreei de Nord privind planurile de a lansa o rachetă Unha-3 pentru a plasa satelitul Bright Star-3 pe orbita Pământului nu constituie o nouă ameninţare, ci o continuare a unui pericol mai vechi. Acest anunţ semnalează renunţarea rapidă la acordul încheiat cu Statele Unite, cu doar câteva săptămâni în urmă.
Decizia de a lansa satelitul, care a fost atent planificată de către Kim Jong-il, are în mod clar scopul de a-i conferi noului lider, care nu are nici un fel de experienţă militară, meritul pentru o realizare militară „eroică”. Regimul îşi propune astfel să crească prestigiul pe plan internaţional al Coreei de Nord şi în acelaşi timp moralul populaţiei pe plan intern, care aparent doreşte să susţină acest spectacol tehnologic şi militar al ţării.
Desigur, liderii Coreei de Nord susţin că îşi propun să lanseze un satelit „paşnic”. Dar nimeni, cu atât mai puţin vecinii din regiune unde rachetele coreene ridică cea mai gravă ameninţare, nu ia de bună această afirmaţie. Este clar că racheta care va fi lansată de Coreea de Nord este de fapt o rachetă balistică cu rază lungă, care ar putea ajunge la Guam, locaţie care găzduieşte o importantă bază militară americană.
Intenţiile paşnice ale liderilor coreeni sunt atât de îndoielnice încât nu doar Naţiunile Unite, Coreea de Sud, SUA, Japonia şi Uniunea Europeană şi-au exprimat imediat îngrijorarea, dar la fel au făcut şi China şi Rusia – probabil, singurele două ţări din lume care sunt în relaţii bune cu regimul lui Kim.
În ciuda apelului aproape unanim la cumpătare din partea comunităţii internaţionale, este foarte puţin probabil ca Phenianul să-şi contramandeze planurile de lansare. Oprirea unor astfel de teste cu rachete, pur şi simplu, nu este o opţiune pentru un regim care îşi revendică legitimitatea din ameninţarea militară pe care o impune asupra altor state.
Aşa cum se întâmplă mereu cu provocările lansate de Coreea de Nord, anunţul viitoarei lansări este făcut exact atunci când regimul are nevoie de alimente şi fonduri din întreaga lume pentru a preveni reapariţia foametei în ţară. În plus, 2012 este un an special pentru Coreea de Nord, care începe cu celebrarea a 70 de ani de la naşterea liderului Kim Jong-il pe 16 februarie.
Această ocazie va fi urmată de aniversarea a 100 de ani de naşterea lui Kim Il-sung pe 15 aprilie şi 80 de ani de la crearea Armatei Populare pe 25 aprilie. Masele subnutrite ale ţării nu sunt invitate la paradele extravagante cu costuri imense care vor avea loc în capitala Phenian. Lansarea rachetei, se pare, că va trebui să fie suficientă pentru ei.
Regimul utilizează alimentele ca monedă a puterii sale interne şi a politicii externe. Pentru comemorarea zilei de naştere a lui Kim Jong-Il, în februarie, doar locuitorii dintr-un singur cartier din Coreea de Nord au primit un kilogram de peşte, restul nimic. În acelaşi timp, regimul a solicitat 240.000 de tone de alimente în cadrul negocierilor sale recente cu SUA şi Coreea de Sud, deşi statul nord-coreean a fost nevoit să înapoieze 30.000 de tone de orez de la un precedent pachet de ajutor alimentar, ca parte a acordului recent cu SUA.
Coreea de Nord nu pierde nicio ocazie diplomatică pentru a-şi ameninţa interlocutorii cu privire la înarmarea sa pentru a cere mai multe alimente. Pentru Kim Jong-un, chiar şi o întâlnire cu oficialii japonezi la Ulan Bator, capitala Mongoliei, pentru a discuta revenirea în ţară a femeilor japoneze care şi-au însoţit soţii coreeni în Coreea de Nord gândindu-se că vor ajunge într-un paradis socialist, a servit ca o ocazie pentru a se asigura că statul va primi ajutoare alimentare din partea Japoniei.
Negocierile urmau să aibă loc între Song Il-Ho, ambasadorul Coreei de Nord responsabil pentru normalizarea relaţiilor cu Japonia, şi Hiroshi Nakai, un fost ministru care negociază în mod oficial pentru eliberarea cetăţenilor japonezi răpiţi de Nord. Nakai nu a putut însă să părăsească oraşul Tokyo, de aceea un profesor universitar l-a înlocuit ca negociator al Japoniei. În mod normal, Coreea de Nord ar fi trimis la negocieri un funcţionar mai mic în rang dacă omologul lui Song a fost înlocuit, dar nu a făcut nici o schimbare. Atât de disperată este Coreea de Nord pentru alimente.
Coreea de Nord a cerut Japoniei ajutor economic şi rezerve de alimente pentru a elibera femeile japoneze în cauză, dar, de asemenea, şapte japonezi care au fost răpiţi de Nord. Ajutorul japonez, asemenea unei răscumpărări plătite unui răpitor, trebuie să fie furnizat până la 15 aprilie, tocmai la timp pentru comemorarea naşterii lui Kim Il-song – un indiciu clar privind adevăratele intenţii ale Coreei de Nord şi disperarea liderilor coreeni.
Acum, având în vedere potenţialul cost al abandonării recentului acord cu Statele Unite, decizia de a lansa o rachetă cu rază lungă duce disperarea mai departe. Astfel a apărut ideea că lansarea este de fapt o demonstraţie de putere a Coreei de Nord în faţa Iranului, în condiţiile în care republica islamică ar putea deveni un client pentru vânzarea ilegală de rachete nucleare şi tehnologie, una din puţinele surse de valută forte ale regimului.
Astfel, drama nord-coreeană, acum cu Kim Jong-un în rol principal, continuă, bazându-se pe veniturile estorcate în urma crizelor fabricate în străinătate pentru a finanţa kitsch-ul spectaculos şi represiunea brutală din ţară. Va depinde de China, regizorul real al producţiei nord-coreene, să lase cortina peste acest spectacol oribil şi starul său tâlhar.
Yuriko Koike, fost Ministru al apărării şi Consilier naţional de securitate, este Preşedintele Consiliului executiv al Partidului Liberal Democrat nipon.
Copyright: Project Syndicate, 2012. www.project-syndicate.org
