Miscarea sindicala constanteana este ca si inexistenta! Cum s-ar spune, bate vantul a pustiu prin marile organizatii si confederatii, ca si cum problemele celor multi si saraci s-ar fi rezolvat! Adevarul este ca liderii constanteni s-au boierit, iar munca sindicala nu prea mai este de nasul lor! Nu stiu care este regula democratiei in interiorul sindicatelor, dar constat ca in fruntea sindicalistilor sunt cam aceiasi indivizi cu fete galbene care s-au rascopt pe functii, de parca ar fi alesi pe viata! Ca lideri de sindicat, dumnealor se afla pe o pozitie privilegiata, de pe care pot folosi cu multa indemanare arma santajului si a presiunilor de tot felul. Nu in interesul celor pe care, chipurile, ii reprezinta, ci in interesul lor personal. Mimand grija fata de oamenii muncii, cum erau catalogati candva cei care alcatuiau clasa muncitoare, diversi granguri de sindicat, pentru ca asta au devenit, s-au varat cu insistenta prin tot felul de comisii, comitii si consilii de administratie. Daca tot mai este ceva de muls, de ce sa nu o faca si dumnealor! Culmea este ca, in anumite cazuri, si avem destule exemple in acest sens, domnii lideri pun la bataie obraznicia lor sindicala pentru a-si baga nasul in chestiuni care nu-i privesc. Sunt locuri unde s-a instaurat o autentica dictatura sindicala a unui singur om, a liderului caruia i-a intrat in cap ca poate face doar ce vrea el! Asistam chiar la veritabile comploturi indreptate impotriva conducerilor unor firme si societati comerciale, chiar a unor patroni. De regula, miza pusa in joc nu vizeaza drepturile tuturor angajatilor, ci numai interesele celor care s-au invatat sa traga sforile de ani de zile. E cate un sindicalist-sef care nu da socoteala nimanui, nu face pontaje, nu se subordoneaza, considerand ca el este mai presus decat toate regulamentele de ordine interioara! Pozand in proletar autentic, bate cu pumnul in masa, incercand sa instaureze dictatura lui sindicala! Daca indrazneste cineva sa-l arda pentru nerealizarile sale, mutandu-l disciplinar intr-o alta functie, atunci, jale mare, isi asmute ortacii asupra conducerii! Cei mai multi dintre cei amarati reprezinta masa lui de manevra pe care o manipuleaza in slujba idealurilor sale personale, idealuri care nu au nicio legatura cu miscarea sindicala autentica! Paradoxal, in ultimii ani, la capitolul nivel de trai si prosperitate, liderii de sindicat au luat-o cu mult inaintea ortacilor lor! Nu generalizez, dar, la Constanta, sunt numeroase astfel de cazuri. Nici nu e de mirare de vreme ce diversi astfel de lideri au ajuns consilieri locali sau au jurat credinta unor partide de pe urma carora, facand compromisuri, s-au ajuns! Sa ne amintim de trocurile politice din ultimii ani in care printre protagonisti s-au numarat si cateva varfuri ale miscarii sindicale constantene. E limpede ca exemplul dat de “manivela” Miron Mitrea, fost ministru si cu fonctie in PSD, este inca viu in constiinta celor care vor sa-l urmeze pe cararile parvenitismului politic! In aceste conditii, cei care muncesc din greu pentru a supravietui au ajuns nu numai la mana guvernantilor, ci si la cea a liderilor lor de sindicat! Si cand te gandesti cate sperante si-au pus dumnealor in cei care, dupa 1990, au inceput sa pozeze in Vasile Roaita!
