Vama Veche este imaginea jalnică a turismului românesc.
An de an, televiziunile îşi mută corespondenţii pe plaja din sudul extrem al litoralului, pentru ştiri care să redea „spiritul vamaiot”, „boemia”, „libertatea” şi aşa mai departe. În parte, ele sunt cauza pentru imaginea aproape idilică pe care o are/avea această mică staţiune, de numai 500 de metri lungime.
În Vama Veche însă nimic nu este idilic. Libertatea se rezumă la alcool şi droguri, poate la sex pe plajă, la violenţă. Libertatea înseamnă că pot să fac ce vreau, chiar dacă îi rănesc pe ceilalţi. Libertatea înseamnă pericol public.
Corespondentul PRO TV, Ilknur Pintilie, însărcinată în luna a patra, se afla pe plajă, cu zâmbetul pe buze, pentru a reda spiritul vamaiot într-o intervenţie live, când a simţit pe pielea ei această atitudine. A fost dărâmată la pământ de câţiva tineri. Mai puţin violenţi au fost vamaioţii cu corespondentul Realitatea, Adinel Olariu, de la care cereau 1 leu, de-o bere.
Vama Veche este simbolul nefardat al turismului şi al societăţii româneşti. Am văzut atitudinea asta în sute de cazuri: sunt liber, fac ce vreau. Adevăruri de genul celui rostit de John Stuart Mill, „libertatea mea se opreşte acolo unde începe libertatea celuilalt”, sunt necunoscute pentru vamaioţi şi mulţi alţii dintre semenii noştri. Am văzut asta în trafic, acolo unde şoferii se cred regii şoselelor, la cozi, unde şmecherii nu aşteaptă la rând, la ghişeele instituţiilor statului, ocolite de cei cu pile, care intră prin spate. Am văzut asta în blocurile comuniste, unde nu poţi reproşa vecinilor că dau muzica la maximum, pentru că e casa lor, nu-i aşa?
Vama Veche este locul unde limitele dispar. Şi limitele bunei-cuviinţe, şi cele legale, dar şi cele sociale. Întâlnim aici şi posesori de maşini de lux, care parchează direct pe plajă şi dorm în cort, şi adolescenţi care ajung în staţiune cu naşu’ şi care cer mărunt pentru doza zilnică de alcool şi tutun.
În Vama Veche nu se poate vorbi de turism, cu adevărat. Acolo oamenii nu consumă mai nimic (în sensul economic al cuvântului. Cazarea se face la cort sau în vile particulare, la negru, berea se vinde fără bon, la fel şi mâncarea. Garda Financiară Constanţa are grijă să nu deranjeze prea mult în zonă, unde unii dintre angajaţi controlează spaţii comerciale. Totul se face la negru sau cu bani puţini. Nu se poate vorbi, în acest caz, de turism.
Vama Veche este un reper care şi-a pierdut valorile. Nu numai oamenii, ci şi arhitectura urâţeşte locul. Construcţii pseudo-gaudiste, corturi, vile mai mici sau mai mari, totul într-un conglomerat creat fără nici cea mai mică regulă de urbanism. Condusă de un primar care a fost acuzat de afaceri dubiaose cu terenuri, nici nu putea fi altfel.
Trebuie să dispară Vama Veche? Nicidecum, dar nici nu trebuie idealizată de televiziuni în faţa a milioane de telespectatori. În Vama Veche trebuie respectate regulile unei societăţi normale. Poliţia ar trebui să-şi facă datoria, la fel şi celelalte instituţii de control ale statului, fie că e vorba de cei responsabili de siguranţa alimentaţiei publice sau de disciplina în construcţii, de pildă. „Libertatea mea se opreşte acolo unde începe libertatea celuilalt”.
Pentru toţi cei care au visat pe plaja din Vama Veche, pentru cei care o bere rece pe terasele cu mese simple şi curate venea ca o binecuvântare, pentru cei care au privit, îmbrăţişaţi, răsăritul din Vamă, acest loc trebuie să redevină ceea ce a fost odată. Din păcate, mi-e teamă că este imposibil.
