Numele lui Valeriu Lazarov se contopeste cu destinul de pana acum al Televiziunii Romane, fie ca vorbim de inceputurile ei, cu tot ce presupunea tehnica si conditiile politice de atunci, fie ca ne referim la perioada de dupa 1989, cand formatele aduse de el au atins cea mai mare audienta.
"In ultima perioada, dupa fiecare emisie, inregistram casetele si le trimiteam la Madrid sa le vada. Se uita si apoi ne scria: la minutul x, secunda y ceva nu este in regula. Si avea dreptate. Desi ne uitam si noi cu mare atentie nici unul nu observase", isi incepe povestirea Marie-Jeanne Gherghinescu, regizor de montaj, cea care a lucrat cu Valeriu Lazarov inca din primul an al Televiziunii Romane, in anul 1957.
Seriozitatea si atentia pentru detalii l-au caracterizat pe Valeriu Lazarov inca de la inceputul carierei, lucru confirmat de toti cei care au lucrat cu el de-a lungul timpului. In ciuda faptului ca Lazarov si-a inceput cariera in televiziune odata cu aparitia acesteia in Romania, el a "spart tiparele" acelor vremuri. "Acum 50 de ani a fost cel care alaturi de Radu Anagnoste si sotul meu, Mircea Gherghinescu, a facut primele clipuri cu Horia Moculescu la mare, cu o negresa intr-un studiou…", isi aminteste Marie-Jeanne Gherghinescu. Ceea ce facea atunci Lazarov era doar inceputul erei clipurilor muzicale.
"Imaginatia, filmarile originale, revolutionare in vremea aceea, reprezentau un preludiu la ceea ce numim azi videoclip MTV", isi aminteste solista de muzica usoara Margareta Paslaru, cea care a fost descoperita de Lazarov si Ileana Pop, realizator TVR si colaborator apropiat al acestuia de atunci si pana acum. "Eleva fiind, am fost descoperita de doamna Ileana Pop la Casa de Cultura Grivita Rosie, unde cantam acompaniata de Paul Ghentar. Dansa m-a invitat la o auditie urmarita de Valeriu Lazarov, la televiziunea din Moliere. Entuziasmat, tanarul regizor m-a inclus imediat in emisiunea «Toata lumea face sport». M-am prezentat cu «Picolissima serenada» in limba italiana. Restul, cum se spune, este istorie…", isi aduce aminte cu emotie Margareta Paslaru. Evolutia ulterioara a artistei, ca si a altor nume "descoperite" de Valeriu Lazarov a confirmat intuitia profesionala extraordinara a acestuia.
Triada de aur
Alexandru Bocanet, Tudor Vornicu si Valeriu Lazarov sunt oamenii despre care, unanim, vocile celor in viata sustin acelasi lucru: ei au fost cei mai buni realizatori TV si asta nu pentru ca exista zicala "despre morti numai de bine", ci pentru ca realmente profesionalismul, dar si eleganta lor comportamentala nu pot fi puse la indoiala. Peste primii doi s-a asternut pe nedrept uitarea. Disparitia ultimului i-a readus poate in memoria colectiva si pe ei, plecati dintre noi, din pacate, mult prea devreme.
Imediat dupa 1989, Valeriu Lazarov, cel care a pastrat, atat cat se putea in perioada comunista, legatura cu fostii colegi si prieteni, a revenit in Romania pentru a se implica in activitatea de televiziune de aici, atat la postul public, pentru inceput, cat si in televiziunile private, mai tarziu. A revenit, afirmand sustinut ca: "actorii romani sunt de necrezut. Nu exista actori atat de talentati nici in Italia, nici in Spania". Stia foarte bine acest lucru inca din anii ’60, ani in care, dupa cum spune Margareta Paslaru, "chiar daca oamenii nostri de televiziune nu cunosteau ce se intampla in acest domeniu afara, au tinut din instinct pasul cu mersul artistic al emisiunilor de televiziune".
"Cand spui Lazarov, gandesti avant-garde"
Este ceea ce ne-a declarat Margareta Paslaru, cea care cu putin timp in urma schimbase impresii cu el prin e-mail. "Parca ieri filmam cu el «Picolissima serenada» sau «Chemarea marii», primul meu slagar romanesc compus de un alt monstru sacru, George Grigoriu", a inceput Margareta Paslaru aducerea aminte. A continuat apoi sa ne vorbeasca cu emotie despre realizatorul Valeriu Lazarov: "Pacat ca tanara generatie nu-i cunoaste decat cele cateva emisiuni din ultimii ani, mentionate in presa. Imaginatia debordanta, formatele proprii, originalitatea pentru care a fost remarcat si premiat il ridica deasupra altora. Lazarov lucra cu textul in mana, stia sa-l puna in valoare, vizual, contopindu-l cu melodia si interpretarea solistului vocal. Pentru cele trei minute cat dura o melodie, Lazarov crea un scenariu din care rezulta un filmulet de sine statator. Decupajul invatat de la el mi-a folosit in intreaga cariera, inclusiv in Statele Unite, de indata ce am trecut de cealalta parte a camerei de luat vederi. Exigenta lui mi-a ascutit perfectionismul. Valeriu oprea filmarea, relua cadrul si nu se oprea pana cand nu era perfect si din punct de vedere tehnic. Artistii anilor ’60 au spart tiparele. Nu voi uita primul revelion TV 1960, filmele lui premiate in care m-a inclus, zecile de emisiuni in direct cu muzica usoara si populara, transmisiile festivalurilor Mamaia, regia recitalului meu de la «Cerbul de Aur» 1969, medalionul «Genialii» 2006, Revelion 2009 cu piesa «Tango Toledo», lucruri care mi-au marcat cariera. Prin ele raman legata atat de Valeriu Lazarov, cat si de Ileana Pop, cei care m-au descoperit. Merita ca unul din studiourile TVR sa-i poarte numele". Cel care a fost directorul artistic al primului Festival Cerbul de Aur in perioada in care "intram in televiziune vineri dimineata si mai ieseam marti", dupa cum isi aducea aminte la reintoarcerea in tara, a fost si cel caruia i-a venit ideea, dupa 1989, desfasurarii festivalului in aer liber in Piata Sfatului din Brasov, "pentru a pune in valoare frumusetea acelui loc".
Avea fler
Printre primii colaboratori in televiziune ai lui Valeriu Lazarov s-au numarat Radu Anagnoste, care nu mai este printre noi, si operatorul Mircea Gherghinescu, cel de care l-a legat o prietenie de o jumatate de secol. Omul care ar fi dorit sa vorbeasca atunci cand l-am contactat, dar l-au impiedicat lacrimile. Am reusit in schimb sa vorbim a doua zi cu Marie-Jeanne Gherghinescu, sotia lui, regizor de montaj, care a lucrat cu Valeriu Lazarov si la formatele de dupa 1989.
"Ca profesionist, nu am mai intalnit asa ceva: foarte exigent, serios in tot ceea ce facea, tipicar pana in cele mai fine detalii. Avea o putere de munca fantastica. La fiecare format nou punea la punct toate detaliile. Totul era previzibil. Nimic nu ramanea la voia intamplarii. Avea un ritm de munca extraordinar. Statea personal la montajul final. Intervenea si facea regia la scenariile fiecarei emisiuni, chiar si la formatele cumparate. In ciuda prieteniei care ne lega, nu ezita sa-mi atraga atentia ca undeva am gresit", spune Marie-Jeanne Gherghinescu. Isi aduce aminte ca era foarte legat de echipa si avea sentimentul prieteniei. Privea oamenii cu ingaduinta, iar cand o relatie nu mai functiona, re-nunta elegant la ea. Nu ierta tradarea. Unii dintre cei pe care el i-a facut oameni l-au tradat plecand urat. Daca incercau sa se intoarca le riposta frumos: ai plecat, esti bun plecat! Eleganta comportamentala este un alt aspect pe care doamna Gherghinescu si-l aduce aminte: "Ca om, era un domn, foarte elegant, oricine intra la el in birou se ridica in picioare, saluta frumos. Nu permitea comportari grosolane in jurul lui. Nu fuma, nu bea. Ii placeau femeile frumoase. Dar la modul onorabil. Cand era ceva serios, se casatorea. Nu a fost un golan".
Avea un gust estetic indiscutabil, lucru de care iti dadeai seama si privindu-l, dar si din modul in care "evalua" oamenii atunci cand ii vedea pentru prima data. Marie-Jeanne Gherghinescu isi aduce aminte legat de acest lucru o intamplare amuzanta: "Nu-i placeau oamenii murdari. Imi aduc aminte ca i-am prezentat odata pentru postul de crainica o fata desteapta, draguta. Dupa, l-am intrebat ce parere are. Raspunsul a fost: avea pantofi prosti in picioare! Atentia la detalii si flerul erau doua dintre caracteristicile lui importante." Flerul si atentia pentru detaliu, recunoscute de cei care au lucrat cu el, ne conduc catre o alta intamplare: "De exemplu, acum 10 ani, i-am dus niste casete cu Mihaela Radulescu, pe atunci cu o claie de par incretit, roscat. Nu i-a placut deoarece considera ca modul in care avea aranjat parul ii facea capul sa para prea mare!". Pentru familia Gherghinescu, Valeriu Lazarov sau Tudor Vornicu sunt oameni pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu geniu. Niste oameni speciali."
La el nu functionau pilele
Ceea ce Marie-Jeanne Gherghinescu a tinut sa sublinieze, ca emisiunile realizate de el s-au situat ani de zile in top, ne-a confirmat si un mai tanar om de radio si televiziune, Raluca Moianu, care a colaborat cu el timp de noua ani. "Valeriu Lazarov a fost profesorul meu, un om care mi-a schimbat viata si m-a invatat tot ce stiu in domeniul televiziunii. Era omul detaliilor, pentru care emisiunile trebuia sa fie perfecte, incepand de la modul in care cade lumina, pana la ceea ce spune si cum spune fiecare. Urmarea emisiunile de la constructia decorurilor pana la aparitia pe post, din prima si pana in ultima zi. Nu lasa nimic la voia intamplarii. A fost un maestru in arta televiziunii. Cred ca acesta este cuvantul definitoriu pentru Valeriu Lazarov. Dincolo de toate acestea, el este omul care m-a invatat sa ascult. Noi, prezentatorii, suntem obisnuiti sa vorbim mult, nu stim sa ascultam. El mi-a spus: «Toti oamenii vorbesc, dar putini stiu sa asculte». Si un alt lucru extrem de important ce il caracteriza era faptul ca la el angajarile se faceau numai pe competenta. Pilele nu functionau."
