Sub coama brazilor ce par a ineca valea, un sculptor isi odihneste mainile de piatra. Cu privirea topita, asculta cum rand pe rand poetii isi soptesc versurile. E atata liniste la Valea Vinului, incat satul incremenit, de fapt, abia acum a prins viata. In ochii localnicilor se citeste speranta. Au din nou oaspeti in capatul de lume de la poalele Muntilor Rodnei. Scriitori, poeti si artisti plastici din toata tara au inviat valea vreme de doua saptamani, in cadrul taberei de creatie "Realism magic", orchestrata de Asociatia pentru Stimularea Initiativelor Civice, Bistrita-Nasaud. Casa de Odihna si Creatie a Scriitorilor de la Valea Vinului, judetul Bistrita-Nasaud apartine Uniunii Scriitorilor care se poate lauda ca asezamantul arata la fel ca pe vremea cand Mihail Sadoveanu a pus ochii pe cele doua pavilioane ale minei si le-a transformat in casa de creatie.
Cat de importanta s-a dovedit a fi cultura pentru Valea Vinului, o spun oamenii locului – fara taberele de creatie, noptile de sanziene si fara interesul sporit al artistilor pentru zona de munte ca o mica Elvetie, satul ar fi ramas izolat si risca sa fie inghitit de ape. "Picau pietrele din cimitir si nu-i pasa la nimeni de la judet. Noroc cu ei (n.red. – jurnalisti si oameni de cultura) ca au facut scandal de s-a reparat drumul ca pe-aici nu se mai putea trece", explica Hansi, care la 70 de ani ai lui le-a cam vazut pe toate. Satul a aparut pe la 1750, pe vremea Mariei Tereza, cand s-a gasit in zona aur si argint. Au fost adusi mesteri nemti, unguri, polonezi, cehi, ucraineni, italieni si romani sa lucreze la mina. Dupa mai bine de 250 de ani, in Valea Vinului nici un satean nu se mai declara roman.
