Ponta nu are nevoie de un președinte civilizat, dar totuși adversar politic; are nevoie de o fantoșă. Mesajul lui mi se pare că a fost clar: stai în banca ta și înghiți tot ce vrem noi sau te atacăm, așa cum am făcut și cu Băsescu. Dacă Iohannis va ridica mănușa nu știu. Așa cum nici nu știu dacă va reîncepe războiul președinte-premier. Ce știu e că, în circumstanțele date, aș dori să reînceapă.
Coincidență? Poate. Nu sunt adeptul conspirațiilor. Și totuși, e curios că primele sloganuri vreodată strigate de stradă împotriva lui Iohannis au venit la două zile după ce, în sfârșit, președintele a ieșit din mutismul cu care ne-a exasperat pe mulți. El l-a criticat destul de aspru (în termenii săi, „nemțești“) pe Ponta referitor la două chestiuni perfect rezonabile – gestionarea haotică a introducerii cardului de sănătate și modul „independent“ al premierului de încălca prerogativele de politică externă ale președintelui. Mai mult, a denunțat ca neavenit proiectul de modificare a Codului de Procedură Penală, susținut mai ales de penali PSD și nedezavuat de premier, în schimb criticat de mai multe ambasade occidentale. Ponta a dat niște răspunsuri (prin purtătoarea de cuvânt a PSD sau direct) în stilul neserios, chiar sfidător cu care ne-a obișnuit, dar nu a uitat să insinueze, viclean, că Iohannis ar putea fi „cointeresat“ de furnizorii de medicamente să critice cardul de sănătate, așa cum, cică, ar fi fost „cointeresat“ să trimită proiectul Codului Silvic înapoi în parlament de unele companii străine de prelucrare a lemnului.
Citește continuarea textului în Revista 22.
