Pregătirile pentru definitivarea listelor la europarlamentare au intrat în linie dreaptă în lumea politică europeană.
La sfârşitul săptămânii trecute, socialiştii francezi (PS) au avansat primele propuneri ferme pentru capii de liste, urmând ca negocierile pe totalitatea listelor să fie finalizate până pe 7 decembrie. În multe cazuri, dată fiind scăderea dramatică de viteză în sondaje a PS, opţiunile se îndreaptă fie spre nume consacrate regional şi supuse testului electoral pe parcursul mai multor mandate, fie spre personaje din societatea civilă (cum se profilează, de pildă, în Alsace-Lorraine), fenomen relativ rar în cutuma partidelor franceze.
Există oricum o asumare vizibilă, la nivel mediatic şi organizatoric, a momentului electoral dedicat Parlamentului European, într-un context euro-sceptic din ce în ce mai vocal şi cu vădite tendinţe de radicalizare, aşa cum poate fi el observat, de pildă, în cazul mişcărilor revendicative din nord-vestul Franţei. În Bretagne, măsurile Cabinetului Ayrault de a introduce o eco-taxă pentru transportatori a suscitat masive mişcări de protest din partea patronatelor şi a angajaţilor acestora. Pornită iniţial de la refuzul eco-taxei, mişcarea „bonetelor roşii“ a fost asumată apoi de grupări naţionaliste bretone, cu o tradiţie deja semnificativă în discursul autonomist al regiunii, cel puţin în ultimii 25 de ani. Neîncrederea în viabilitatea soluţiilor de reformă propuse de guvernarea socialistă din Franţa şi nemulţumirea manifestă faţă de incapacitatea Administraţiei Hollande de a imprima o linie certă în ameliorarea efectelor crizei se transferă, în acest caz, dar şi în multe altele – răspândite în mai toate regiunile Franţei -, în entuziasmul tot mai modest faţă de proiectul european, în mai toate coordonatele sale. Cu toate acestea, reiese limpede, din agitaţia provocată în jurul listelor pentru alegerile europene, că miza acestora rămâne importantă, măcar ca test electoral la jumătatea unei legislaturi dificile.
Citeşte continuarea articolului în Revista 22.
