România experimentează pe pielea ei criza economică şi politică în care se află construcţia europeană, după ce a ratat admiterea în spaţiul de liberă circulaţie, fără să primească nici un termen de reexaminare, deşi spre deosebire de Bulgaria a reuşit să-şi securizeze graniţele la standardele cerute de Bruxelles.
Blocarea Spaţiului Schengen este primul semn al contractării Uniunii Europene, pe fondul celor patru ani de criză financiara, trei de recesiune economică şi doi în care au revenit în forţă partidele extrimist-populiste în state comunitare importante. Pentru prima dată de la cea mai înaltă tribună a Bruxelles-ului, preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barosso a vorbit în discursul despre starea UE despre pericolul “fragmentării” Uniunii Europene, accentuând că “situaţia actuală este gravă” , fiindcă “din cauza unor atitudini populiste s-au pus în pericol valori europene precum Euro sau libertatea de circulaţie”. În vreme ce Barosso speră într-o “soluţie globală”, care să ducă la restabilirea încrederii în euro şi în valorile europene, partidele extremiste au început să impună deciziile în UE: partidul antiislamic a lui Gert Wilders, care susţine guvernul olandez împreună cu extrmiştii scandinavi “Adevăraţii Finlandezi”, care au la rândul lor un cuvânt de spus asupra politicii de la Helsinki au reuşit să blocheze lărgirea Spaţiului Schengen. Nouriel Roubini, cel care a prevăzut încă din 2006, colapsul pieţei imobiliare americane crede că în următorii cinci ani zona euro se va prăbuşi, iar în 2013 va avea loc o “furtună” care ar putea prevesti o “Nouă Mare Depresiune” ca urmare a încetinirii economice în Statele Unite şi Europa.
Cea mai gravă criză pe care o traversează UE în acest moment este cea politică, susţine Roubini, argumentând că este vorba despre un “deficitul democratic” alimentat de faptul că decizii importante sunt luate de “eurocraţi nealeşi de la Bruxelles”. Fundamentul european este boicotat însă şi de criza datoriilor suverane, adică de marile datorii pe care le au statele europene, inclusiv cele care păreau sigure: Germania, Marea Britanie sau Franţa. Criza financiară din ultimii patru ani a alimentat mişcările naţionalist-populiste nu doar în Olanda şi Finlanda, ci şi în Ungaria unde inclusiv premierul conservator Viktor Orban a militat împotriva monedei euro şi guvernează fără probleme alături de extremiştii de la Jobbik. În Franţa Frontul Naţional, cunoscut pentru excesele sale naţionaliste şi protecţioniste a renăscut odată cu lansarea noii sale preşedinte Marine le Pen, care cere descotorosirea de euro. Tragedia greacească din ultimii doi ani este la rândul ei însoţită de expansiunea Adunării Populare Ortodoxe (LAOS) care la fel ca mişcarea nazistă Chryssi Avghi vrea deportarea străinilor, interzicerea imigraţiei şi restricţionarea dreptului la protest.
Măsurile de austeritate luate de guvernele UE riscă să-I propulseze pe extremişti în poziţii de decizii sau cu scoruri suficient de mari pentru a putea şantaja aşa cum se întâmplă acum în Olanda şi Finlanda. Fragmentarea a început cu oprirea României şi Bulgariei la porţile Schengen, dar e posibil ca şi măsurile de salvare a Zonei Euro să fie în viitor boicotate. Criza economică prelungită, apariţia unei eventuale “Noi Mari Depresiuni” le-ar putea determina pe statele puternice, sub presiunea străzii sau a extremiştilor ajunşi în parlament, să nu mai finanţeze ţările aflate în dificultate sau chiar să părăsească Uniunea Europeană. În orice caz tabloul care se prefigurează ar putea semăna tot mai mult cu peisajul care a pregătit izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, dacă politicienii europeni nu găsesc soluţiile potrivite
