Pe taramul "eternei si fascinantei Romanii" nu se recomanda concluzii pripite despre continutul plicului pasat, intr-o sambata blanda, de un fost ministru al Agriculturii succesorului sau. Putea, de fapt, sa contina "bomboane agricole" sau un manual de instructiuni pentru instalarea de panouri solare, destinat taranilor romani – ca tot a dat incalzirea globala peste noi. si, ma rog, chiar daca plicul era doldora de bani, un suflet inocent ar trebui sa presupuna ca Ioan Muresan, om smerit, intentiona sa ofere, prin intermediul lui Decebal Traian Remes, suma de pomana vreunei manastiri maramuresene.
Aburiti cu fel de fel de explicatii bizare privind grotescul episod, incepe sa nu ne mai mire graba cu care unii sar sa ne convinga ca nu spaga primita cu nonsalanta de un inalt oficial constituie fapta abominabila, ci filmarea incidentului de catre niste agenti dubiosi, trimisi pe urmele mai mult sau mai putin candidului Remes de insusi Napoleon de la Cotroceni. In pofida situatiei deloc roze a ministrului demisionar, colegul sau de la Justitie, vesnic nedreptatitul Tudor Chiuariu, va clama indubitabil ca afirmatiile sale despre tara aflata in stransoarea unor servicii obscure ce recurg la metode securiste pentru a sustine o tentativa de acaparare neconstitutionala a puterii in stat au fost, astfel, probate cu varf si indesat. Nu ne vom mira nici daca auzim, in curand, ca Remes a trebuit sa plece pentru ca presa dezlantuita sa poata fi redusa la tacere, fiind, de fapt, o victima cu "vesta curata", iar filmul vizionat de o tara intreaga insuficient pentru a demonstra contrariul. Pana una-alta, omul a plecat nestingherit acasa, unde isi va putea savura, in tihna, palinca, caltabosii, vitelul si purcelul. De altfel, destui il vor fi binecuvantat, zilele acestea, tacit pe tanarul Chiuariu pentru a fi avut prezenta de spirit sa blocheze asaltul DNA asupra parlamentarilor dedicati ingratelor sarcini privind soarta legiuitoare a tarii.
Asemenea si alte argumente, mai mult sau mai putin ingenioase, sunt deja vehiculate in mass-media – refrenul enuntand ca metodele utilizate pentru eradicarea coruptiei sunt mai grave decat actul in sine. Dar, in pofida noianului de justificari si eludari, problema majora nu poate fi tainuita: Romania are, de-acum, imaginea unei tari in care flagelul spagii este nu doar un fapt cotidian, ci si unul legiferat. In astfel de circumstante, iti vine in minte trecutul relativ recent si indignarea unui numar considerabil de politicieni fata de solicitarile UE privind "pestii mari"… Ei si tagma lor se dovedesc incapabili a-si schimba naravul, drept care asigura pana si continuitatea afirmatiilor despre salbaticia metodelor de combatere a coruptiei. Urmarindu-le argumentele, ai zice ca pana si des invocatul Vlad Tepes s-ar oripila in fata noilor strigoi ai legii, care nu se lasa intimidati nici de functii, nici de usturoi sau alte asemenea fleacuri.
Implacabilul domnitor valah ar fi criticat dur orice succesor in stare sa recurga la serviciile guvernamentale ale unor perdanti, fie acestia si din randurile PNTCD, ca Remes. La cum se prezinta situatia, actualul voievod de la Palatul Victoria ar fi avut, probabil, mai mult de castigat aducandu-l pe Adrian Paunescu in PNL, in locul unor persoane de genul Remes, Constantinescu sau Milut. Altminteri, Tariceanu este ultimul dintr-o serie de "pacalici" care s-au fript incercand sa profite de pe urma fostei grandori a PNTCD. Voiculescu s-a grabit sa primeasca, dupa 2000, unii "raniti" ai partidului. Nastase afirma, in 2004, ca va face tot posibilul pentru a-i asigura formatiunii un loc onorabil pe scena politica – mizand, evident, pe docilitatea oricarei opozitii in conditiile in care exista perspectiva unor faramituri ramase dupa ghiftuiala UDMR. Pana si Silvio Berlusconi a fost extrem de interesat de lupta pentru putere dusa in interiorul partidului. O hotarare judecatoreasca dispunea, atunci, ca factiunea sustinuta de acesta va fi cea indrituita a reprezenta PNTCD in cadrul Grupului Popularilor Europeni. Poate ca acum ar fi timpul sa se faca lumina si in privinta respectivelor manevre.
In ceea ce il priveste pe Tariceanu, mai ca iti vine sa-i plangi de mila: Spre deosebire de Berlusconi, nu prea dispune de cineva capabil sa dreaga cofeturile la Bruxelles. In curand, va fi singurul om din tara care mai sustine ca momentul aderarii la UE constituie cel mai important eveniment din istoria tarii de la Marea Unire incoace. Ramane de vazut daca nu cumva descendentii semnatarilor Proclamatiei de la Alba Iulia ajung sa considere asemenea afirmatii ca fiind ofensatoare – premierul s-ar putea trezi, pana la urma, chemat in judecata pentru defaimare.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
