"Prostitutia: Intre cuceritori si platitori", o carte recent aparuta reconstituie un tablou al moravurilor usoare in Romania de la inceputul secolului trecut.
Majoritatea textelor inedite sau reeditate pentru prima data dupa 70 de ani apartin medicilor romani "igienisti" si trateaza prostitutia din perspectiva rolului pe care il juca in raspandirea bolilor dermato-venerice, in special a sifilisului.
Antologia, coordonata de Adrian Majuru, poate fi citita ca o istorie a trecerii de la "reglementationism", (legalizarea si controlul prostitutiei) la "abolitionism" (interzicerea si incercarea de eradicare).
"Femeilor cu moravuri usoare li se impusese portul palariilor rosii pentru a feri femeile cinstite de acostatiunile unora dintre barbati, care in Bucuresti, de exemplu, mai ales pe Calea Victoriei, rezemati de vitrine sau de peretii cladirilor, faceau si fac inca si astazi din aceasta indeletnicire un adevarat sport", ne spun dr. Dominic Stanca si dr. Aurel Voina, autorii unui text din 1922 inclus in volum si intitulat "Istoria prostitutiei si bolile venerice".
Procentul prostituatelor
sifilitice intotdeauna a fost considerabil (…)
Autorii textelor nu fac abstractie de complexitatea fenomenului, abordand aspectele medicale in contextul a nenumarate consideratii istorice, psihologice, sociologice, legale, morale etc.
Pornind de la dificultatea de a defini si circumscrie fenomenul, igienistii amintesc definitii mai vechi cum ar fi cea a prof. Hugel dupa care "Prostitutia este josnica meserie a femeii de a-si vinde corpul primului venit" sau definitia din Larousse, considerata intentionat neclara, dupa care prostitutia este "intrebuintarea injositoare, defaimatoare a unui lucru".
Urmeaza scurte incursiuni in istoria "infricosatoare" a prostitutiei, la vechii egipteni, babilonieni, persani, evrei, greci si romani, la indieni si japonezi, in Europa Evului Mediu etc. si, in cele din urma, in Romania. "In Bucuresti, ne spun aceiasi autori, procentul prostituatelor sifilitice intotdeauna a fost considerabil (…). In ceea ce priveste nationalitatea, procentul cel mai mare de prostituate (dupa romance, evident) il dadeau tigancile si unguroaicele, dupa care urmeaza imediat evreicele, fiind insa reprezentate toate nationalitatile din Balcani si din Europa Centrala". Trecand prin Bucuresti in 1793, un trimis extraordinar al imparatesei Ecatherina a Rusiei noteaza ulterior in memoriile sale. "Imbracate batator la ochi, cu picioarele goale scoase pe fereastra, canta cu adevarate voci de sirene", ne spune autorul textului "Lupta pentru infranarea prostitutiei".
Prostituate inregistrate si clandestine
Unele dintre cele mai fascinante pasaje privesc clasificarea tipurilor de prostitutie si de prostituate, cel mai adesea impartite in "inregistrate" si "clandestine". De departe cele mai periculoase din punct de vedere medical sunt considerate cele din a doua categorie, din care fac parte si "semiprostituatele" sau "prostituatele accidentale". Dominic Stanca si Aurel Voica scriu: "Cine face prostitutie clandestina? Casieritele din localurile publice, chelneritele si cameristele din hoteluri, servitoarele, guvernantele, croitoresele, modistele, manichiuristele, coristele, baletistele, lucratoarele din fabrici si de la regie, vanzatoarele de flori etc. etc." Exista insa si o categorie numeroasa a "pseudolucratoarelor", care "luandu-si aerul si tinuta unor femei oneste, in orele matinale simuleaza ca se grabesc inspre ateliere, dar se opresc la timp in fata vreunei vitrine cand simt ca sunt urmarite si conversatia incepe".
Cu toate ca, dupa parerea autorilor, cele mai multe apartin claselor de jos, exista si prostituate "care trec in fata lumii drept femei cinstite, ocupa apartamente luxoase (…) si au o aparenta onesta". Acestea pot fi metrese intretinute de unul sau mai multi oameni bogati sau pot proveni chiar din familii onorabile, fiind chiar casatorite. "La cocotele mai bine situate, placerea de orgii este impreunata cu placerea de a cheltui in mod nebunesc banii, bineinteles banii altora, banii victimelor care le cad in cursa. Simt o placere diabolica de a vedea cum curge sampania in siroaie si se desfata privind rotocoalele fumului ce iese din tigareta aprinsa cu bancnote".
Cauzele prostitutiei: mizeria, lenea, barbatii etc.
In ceea ce priveste cauzele prostitutiei, importante pentru ca eradicarea sau controlul acesteia conditioneaza prevenirea raspandirii sifilisului, Remer Anselme este de parere ca "toate teoriile cu privire la cauzele prostitutiei sunt relative" si ca "la fiecare caz in parte conlucreaza o sumedenie de cauze care, la randu-le, sunt supuse inrauririlor dinauntru si din afara". Cu toate acestea, Dominic Stanca si Aurel Voinea citeaza o cercetare a francezului Parent-Duchatelet pe un esantion de 5183 de prostituate, cu privire la motivele pentru care se prostitueaza. In ordine, acestea sunt: mizeria, parasire de catre amanti, moartea parintilor, izgonirea din casa parinteasca, parasire dupa ce au fost ademenite sa vina la Paris, deflorate de stapanii lor si darea afara, pentru a-si sustine parintii, rudele sau copiii. Desi "mizeria" (saracia) din societatile in curs de industrializare este considerata de cei mai multi autori ca cea mai importanta cauza a prostitutiei, nu lipsesc parerile dupa care si mai importante sunt "lenea", "prostitutia nascuta", "temperamentul senzual", "dancingurile" si amoralismul societatii moderne.
Remer Anselme face opinie aparte printre autorii inclusi in antologie considerand ca "se face o mare nedreptate femeii (…) atribuindu-i o inclinatie naturala spre senzualitate". Desi exista "anumite subiecte care simt o impusiune bolnavicioasa, irezistibila, spre desfranare", prostituatele sunt "victime ale societatii", iar barbatul este, in opinia autorului, cel putin la fel de vinovat pentru prostitutie. "Indraznit-a oare cineva sa-i puna mana in ceafa si sa-l traga la raspundere?", se intreaba autorul. Acest lucru este demonstrat si de existenta "uranismului", a prostitutiei intre barbati.
Teza de licenta din anul 1907 a tanarului avocat Dumitru Velicu, care deschide volumul, se numeste "Despre emanciparea femeii" si trateaza doar tangential prostitutia. Desi autorul isi exprima simpatia pentru sustinatorii "chestiunii femeiesti", lucrarea sustine ca egalitatea in drepturi este o "idee fixa nerealizabila" si "ruinatoare a organizarii sociale".
Ororile prostitutiei
Ceea ce poate incepe ca un nevinovat flirt adolescentin, ca o modalitate usoara de a face un ban in plus sau ca nevoia disperata a unui elev de a-si calma patimile si a intra in randul barbatilor se va termina in boala, nebunie, desfrau, haos social si moarte. Prostituatele vor fi avertizate de doua ori pe parcursul unui an inainte de a li se face cartulia de inscriere intr-un bordel: "Doamna, inainte de a face acest pas, gandeste-te bine inca o data la pericolele asupra carora ti-am atras atentia de mai multe ori. Devenind si ramanand prostituata, va trebui sa iesi din randul lumii si sa renunti la libera d-tale vointa. Vei fi expusa sa nu te mai poti marita, nu vei putea sa-ti creezi o familie si vei deveni rusinea rudelor si a prietenilor. Vei fi aratata cu degetul si vei deveni un izvor de exploatare pentru altii. Imbatranind inainte de vreme nu vei mai putea sa-ti castigi painea si vei contracta cele mai teribile boli: sifilisul si blenoragia. (…) Reumatismul blenoragic te poate tintui la pat multa vreme in dureri ingrozitoare, iar atunci cand totusi vei mai putea deveni mama, vei da nastere la copii orbi. Sifilisul e si mai groaznic. Boala aceasta te va umple de ulceratiuni pe corpul intreg, iti va ataca organele interne si va face din d-ta o infirma, o paralitica sau vei sfarsi in mod tragic la casa de nebuni. (…) In fine, cea mai mare parte din prostituate devin alcoolice si multe mor de tuberculoza". Daca la Paris existau, dupa sursele unuia din autori, in jur de 50 de mii de prostituate, iar la Viena 30 de mii, raportul dintre numarul total si cele inscrise si controlate periodic de medici variaza intre 1:13000 si 1:160. La o vizita medicala in Romania in 1925 s-a constatat ca 1% din 434 de prostituate inscrise au fost gasite bolnave, fata de 58% din 119 prostituate clandestine care au fost surprinse si supuse controlului medical. Apoi, "dupa o statistica minutioasa, 80% din bolnavii de sifilis se imbolnavesc de la prostituatele clandestine". Nesfarsitelor suferinte fizice produse de prostitutie li se adauga pervertirea si coruperea sufletului, singurele solutii la acestea, pentru unii autori, fiind castitatea, morala crestina si respectarea sanctitatii cuplului matrimonial.
Popularizarea istoriei mentalitatilor
Desi ii lipsesc aparatul critic interpretativ si contributiile originale care l-ar recomanda ca un studiu academic interdisciplinar despre prostitutie, volumul coordonat de Adrian Majuru este un excelent studiu de popularizare a istoriei mentalitatilor. Cu toate ca diferenta specifica a prostitutiei in Romania inceputului de secol 20 ar trebui evidentiata de specialisti familiarizati cu literatura academica recenta despre prostitutie, aceasta nu va scapa nici cititorului pasionat de istoria si cultura romaneasca. Cu siguranta veti descoperi in acest volum unele din povestile ocolite de manualele de istorie si de literatura.
