Aveti un usor accent… – iata o fraza care mi s-a spus de mii de ori de cand sunt in Occident si care a fost punctul de plecare al multor conversatii interesante. De obicei, ii propun interlocutorului meu un joc: sa afle din trei incercari de ce origine sunt. Asa incepe o mica lectie de geografie si cultura generala pe care am oferit-o cu rabdare multora. In general, omul din fata mea incepe prin a considera ca sunt italian, ceea ce, bineinteles, nu e adevarat. Apoi sunt purtat prin diverse spatii pe unde se vorbeste franceza, dar cu usoare particularitati muzicale: "Sunteti belgian? Elvetian? Canadian din Quebec?". Omul si-a pierdut deja cele trei cartuse pe care i le-am oferit ca sa castige jocul, asa ca incerc sa-l ajut putin: "Sunt dintr-o tara latina, dar din estul Europei".
La aceasta faza a jocului, simt pe fata omului din fata mea o usoara contrariere. O tara latina din estul Europei? Polonia? Nu, Polonia este o tara slava! Care atunci? Bulgaria in nici un caz… Nu, Bulgaria nu! Romania.
Cand spun Romania, partenerul meu de joc reactioneaza ca si cum ar fi lovit de suflul unei mici explozii… Romania, desigur, evident… Romania este tara latina. "Da, ii spun, o tara in care se vorbeste o limba de origine latina, la fel ca spaniola, portugheza, italiana, franceza…"
In general, eu nu castig mare lucru de pe urma acestui joc. In orice caz, nu castig mult in prestigiu, o simt numaidecat. Desi unii, cand aud de Romania, exclama "Nadia Comaneci!". Iar eu ii incurajez, da, Nadia Comaneci. Altii, cand aud de Romania pronunta imediat numele lui Ilie Nastase, ce nostim era pe terenurile de tenis Ilie Nastase… Sunt si oameni care asociaza numele Romaniei de cel al lui Dracula, dar nu in mod sistematic, pentru Dracula ei au nevoie mai degraba sa auda intai numele Transilvaniei… Daca interlocutorul meu nu este un simplu sofer de taxi sau un simplu vanzator, ci are si un anumit apetit cultural, mai reuseste sa scoata din rezerva sa de cultura generala trei nume magice: Ionescu, Cioran, Eliade. Moment in care ma simt triumfator: bravo, e perfect, Romania mai inseamna si aceste trei nume, Ionescu, Cioran, Eliade! De altfel, pentru mii de occidentali, Romania inseamna numai aceste trei nume, Ionescu, Cioran, Eliade. Nu stiu de ce, dar foarte putini asociaza de Romania si numele lui Brancusi. Poate pentru ca in Franta a fost rostit intotdeauna putin ciuntit, à la franIaise, adica Brancuzi…
Cand am in fata mea oameni cu adevarat educati, lista numelor emblematice asociate cu Romania se mai lungeste putin: Virgil Gheorghiu (autorul romanului "A 25-a ora"), Elvire Popesco, Panait Istrati, George Enescu, Sergiu Celibidache… Ceea ce nu e deloc rau, in definitiv. Daca intr-o suta cincizeci de ani de existenta moderna am reusit sa plasam in circuitul universal zece nume, nu e rau.
Mai greu e cu numele capitalei, Bucuresti. De zeci de ori, interlocutorii mei, fie ca erau francezi sau din alte tari ele Europei Occidentale, au confundat capitala Romaniei cu Budapesta. Scena a devenit oarecum clasica, pentru ca strainul din fata mea pronunta numele Budapest cu oarecare mandrie, pentru a-mi arata ca nu e chiar asa de incult cum as fi capabil sa-l cred eu. si atunci ma intreaba cu o oarecare emfaza: "si la Budapest va mai intoarceti din cand in cand?" A fost o vreme cand ma enervam din cauza acestei confuzii, dar cu timpul m-am mai calmat, am mai imbatranit, am devenit mai tolerant. Nu e vina lor ca in franceza si engleza numele celor doua capitale au o muzica similara cand sunt pronuntate, Budapest-Bucarest… Deci raspund cu blandete: "Bucarest… capitala Romaniei este Bucarest". Ceea ce nu inseamna ca acest detaliu se imprima imediat in mintea omului cu care conversez. Imi amintesc de o seara, la Londra, cand am fost invitat la masa intr-o casa de oameni si un distins englez care s-a nimerit sa fie plasat langa mine s-a impiedicat toata seara de cele doua nume si le-a confundat sistematic in cursul discutiilor… "si cum e orasul Budapest, are vestigii medievale?" La care eu trebuia sa-l corectez din nou: Budapest are o multime, dar la mine la Bucarest mai putine… Dar la Budapest mai ajunge Orient-Expresul? Dar la Budapest, pardon, Bucarest, trece Dunarea?
E greu cu geografia cand privesti dinspre Vest spre Est. Multa vreme, pentru occidentali noi nu am fost decat o apa si un pamant, altfel spus "blocul sovietic". Iar deseori a fost nevoie de adevarate catastrofe umane ca sa se obisnuiasca Occidentul cu noi nume. Despre fosta Iugoslavie nu se stia nimic, a trebuit sa inceapa razboiul civil ca sa afle occidentalii ca sarbii sunt ortodocsi, croatii catolici si bosniacii musulmani. Iar unii au descoperit ca Belgradul este capitala Serbiei numai cand orasul a inceput sa fie bombardat de NATO.
Matei Visniec este scriitor roman stabilit la Paris
