Deşi mulţi cetăţeni nu realizează, o bună parte din discuţiile din ultima perioadă legate de bani şi pretinsa lipsă a acestora de la buget se datorează slăbiciunii unei singure instituţii. ANAF-ul, după ce a fost reorganizat, politizat, căpușat, ciuruit de corupţie, după ce baronii locali şi‑au pus toate neamurile şi pilele care supravegheau neîncasarea taxelor de la cine trebuie, este acum un Trabant hodorogit pentru care nu se mai găsesc nici măcar piese de schimb. În schimb, îi cerem, pâr-pâr, să continue să tot meargă, ba chiar să care în spate tot ce înseamnă stat. Șoferii sunt proști și se schimbă des, mecanicii au cam dispărut, cel care a proiectat mașinăria a murit – iar toată Europa, precum se știe, a trecut la modele mai de soi, funcționale.
A trecut aproape neobservată declarația șefului Fiscului cum că programul cu Banca Mondială este ceva nefuncțional, adică nu doar încasările sunt proaste, însă reorganizarea Direcției Antifraudă – esența proiectului – a eșuat, iar sistemele interne sunt nefuncționale. Un program pornit încă din 2012 pentru a ridica Fiscul român măcar la nivel bulgăresc a fost sabotat din interior, la bulgari fiecare casă de marcat e monitorizată în timp real. Atât amânarea creșterii salariilor, tentativa de scădere a pensiilor, bramburirea impozitelor, suprataxa de solidaritate și altele nu sunt decât un rezultat meschin al incapacității Fiscului de a colecta –
nu la nivel european, ci la nivel românesc măcar –
taxele și impozitele. Trabantul hodorogit continuă să facă brrr-brrr, să scoată mult fum și are mai nou și carburatorul înfundat. Sincer, mă mir că nu mai e necesar să te duci cu discheta la Fisc. Prima problemă, cea mai evidentă, este că, spre deosebire de Bulgaria, unde putem vorbi de o gestiune a riscului şi de legarea ANAF-ului la fiecare punct de vânzare, la noi habar nu avem cine ar trebui să facă analiza datelor, nici măcar nu știm ce reprezintă noţiunea, de vreme ce de curând a vorbit despre o analiză de risc care ar fi putut rezulta în investigarea fiscală a Rise Project, cei care întâmplător au scris despre Dragnea, Cumbuco, Fortaleza. Un departament funcțional este cel în care informația este colaționată, informatizată și niște statisticieni se uită pe niște corelații statistice, de exemplu: ai 3 salariați și produci 100 milioane euro sau îți cumperi Porsche și Ferrari, dar tu ai venituri impozabile minime. Aceste corelații statistice nu le pot face decât niște informaticieni – statisticieni care au cunoștințe de econometrie, or, singurele legături care sunt recunoscute sunt cele de cumetrie și de combinații.
Al doilea lucru care-i lipsește Fiscului este o evidență la zi a tot ce mișcă în România, aici ar trebui să existe niște programe naționale care să investească în acest subiect, de exemplu: firmele care depun bilanțul la Fisc sunt cu 20% mai puține decât cele care există la Registrul Comerțului, oare care să fie motivația pentru diferență, sunt ele oare în faliment, sunt ele oare în adormire? Oricum, ar trebui luate în evidență pentru neplata taxelor. Știm câte case sunt în România și le-am taxat pe toate? Avem vreun leu investit în performanţa direcţiilor locale de taxe şi impozite? Excepţia numită Sectorul 1 arată ce se poate face doar prin informatizare şi performanţă instituţională.
Al treilea lucru care ar trebui să se întâmple este interoperabilitatea datelor cu alte baze de date de stat, or, noi ne bazăm în continuare pe bilețele scrise de mână de funcționari, pe dosare cenușii legate cu sfoară de iută. Ar trebui să se știe când cineva plătește un impozit pe un Maybach, dar, în schimb, își declară firma pe pierdere. Ar trebui să existe o statistică dacă ai înmatriculat un Mercedes și vii să primești ajutoare sociale, cum s-a mai întâmplat. Statul nu-i poate nici măcar descoperi pe cei cu certificat de handicap gradul I în plată (glaucom avansat) care plătesc impozit pe mașină. Dacă în ultima perioadă ți-ai cumpărat 3 vile, dar nu ai absolut niciun venit scriptic, iarăși ar trebui să se coreleze datele.
Corelarea însă o face, evident, numitul baronului de Giurgiu, numitul baronului de Teleorman și tot așa.
Singura corelație existentă în prezent este făcută prin sistemul SII Analytics al SRI, care nu este un sistem centrat pe informația fiscală, deși primește duplicate și după informația fiscală.
Sistemul este mai degrabă potrivit pentru conexarea de informații pentru oameni de importanță și relevanță înaltă pentru Sistem. Statul, că tot vorbim de intelligence, nu folosește nici măcar inteligent informația pe care o deține și o colaționează, nu e în stare să o prelucreze, să o analizeze. În schimb, în ultima lună ANAF a sărit să aibă control și asupra transmiterii informaţiilor legate de domeniile web, deşi nu se găsesc banii evazioniştilor printre domeniile “.ro”, parol; cel mult în câteva poze pe Facebook cu şampanii de 9.000 de euro prin cluburi cu fiţe, dar la acelea nu se uită nimeni.
Dacă fostul șef al Fiscului a fost menținut acolo luni de zile, în ciuda proastei colectări, până a fost dat afară de premier pe motiv de iubire de Dragnea, este limpede că lucrurile nu merg cum trebuie. Și mai e limpede prin exemplul acesta ce performanță de tip Codruț Marta avem la vârful instituției, în toate guvernările, de
27 de ani. ANAF a ajuns abia funcțional, semnalul de alarmă ne privește pe toți. Șoferii de Trabant în timpul serviciului sunt însă șoferi de limuzine în timpul liber, adaptarea se face din mers.
