Romania fiind parte integranta a Uniunii Europene, nu cred ca ar trebui sa ne temem prea mult de pericolul, totusi invocat de unii critici, ca dupa o viitoare modificare a Constitutiei in sensul instituirii unui sistem semiprezidential, sa se pricopseasca cu o dinastie dictatoriala de felul celei din Coreea de Nord comunista, unde fiul lui Kim Ir-sen tocmai l-a desemnat succesor pe unul dintre fiii sai. Romania nu este Coreea de Nord (asta, in pofida pastrarii unor relicve ceausiste, cum ar fi Casa Poporului si Centrul Civic, inspirate din arhitectura Phenianului, dupa o vizita de prietenie de unde ni s-a tras si varianta autohtona a falimentarului principiu de autarhie "Ciu-ce"). Cred ca orice sistem constitutional ar putea fi bun pentru tara noastra, cu cateva conditii: sa fie agreat de majoritatea cetatenilor; sa fie elaborat cu deplin profesionalism; sa inspire respect si sa fie respectat de cetateni si de emanatia reprezentativa a populatiei — o clasa politica altruista si dedicata serviciului public.
Pentru moment — un moment care s-ar putea prelungi ani de zile —, traim si/sau facem politica dupa Constitutia in vigoare, de ale carei efecte pernicioase asupra bunei functionari a societatii (la orice nivel) ar trebui sa ne temem mai mult decat de o noua lege fundamentala care va trebui sa treaca prin furcile caudine ale Parlamentului, mass-media si, mai ales, prin proba adevarului care este referendumul.
Daca actuala Constitutie nu ar fi fost gandita de asa maniera incat sa permita multiple interpretari, uneori reciproc antagonice, pentru situatii identice sau asemanatoare – o caracteristica pe care o detecteaza din ce in ce mai multi observatori, unii dintre ei specialisti in domeniu –, atunci guvernul tarii, indiferent de aranjamentul constitutional sub care isi desfasoara activitatea si indiferent de culoarea sau culorile sale politice, si-ar putea pune in aplicare platforma electorala. Desigur, daca politica pe care acel guvern doreste sa o aplice este, la randul ei, coerenta, pentru ca nu-i suficient ca noua constitutie sa fie coerenta.
Existenta unei majoritati parlamentare zdrobitoare (teoretic, pentru ca nu stim cum vor vota, in diferite situatii, cei care nu au fost prea incantati de incheierea aliantei la putere, sau chiar i s-au opus pe fata) este, paradoxal, mai mult un impediment pentru Cabinetul Boc decat un avantaj. Exista pericolul ca Guvernul, de buna-credinta fiind, dar convins ca nimic (nimeni) nu-i poate sta in cale, sa adopte masuri pripite, gandite amatoristic si fara o estimare profesionista a consecintelor asupra bugetului. Poate ca aceasta a fost "hiba" principala a OU 230. Argumentele invocate de Curtea Constitutionala sunt probabil corecte, in primul rand, datorita (din cauza?) faptului ca actuala Constitutie este asa cum este. Ca dansa suntem noi si asa vom ramane daca nu-i vom incuraja pe politicieni sa faca ordine in tara. Nu cu politia, ci cu arma legii bune. Legi care sa nu poata fi rastalmacite, ci doar talmacite, in situatii neprevazute, de o instanta constitutionala din care sa nu poata face parte persoane percepute ca aflate intr-un conflict de interese.
Dezbaterea privind reformarea sistemului nostru politic aminteste de controversa "oul sau gaina". Indiferent daca dorim sa mancam o omleta sau pui la rotisor, pentru a nu ramane flamanzi trebuie sa incepem cu ceva, altfel vom avea soarta magarului lui Buridan, mort de inanitie pentru ca nu se putea hotari din care gramada de fan sa pasca.
