Poate e o mică exagerare, câteva sudălmi mai mult sau mai puţin reţinute tot s-au auzit, între 10 şi 19 iunie, pe stadionul „Arcul de Triumf”, gazda turneului internaţional de rugby „IRB Nations Cup”. Dar impresia generală pe care au lăsat-o cele trei meciuri disputate de echipa naţională de rugby la această competiţie a fost că neciopliţii nu au loc printre fanii sportului cu balonul oval.
„Aici nimeni nu se dă rotund”, scrie pe o pancartă afişată la una dintre peluzele arenei. Afirmaţie care se dovedeşte adevărată la fiecare meci. Asta chiar dacă de pe stadionul naţional de rugby nu lipsesc semnele parangheliei româneşti: micii şi fumul grătarelor, berea cu alcool – interzisă la partidele de fotbal! – sau seminţele.
Totuşi, cozile la mici şi bere sunt organizate şi, de regulă, nimeni nu sare rândul. Se mai întâmplă ca vreun tată inventiv să-şi trimită fata de 4-5 ani să-i şantajeze emoţional pe cei din faţă şi să obţină produsele repede, dar asta este doar o excepţie. La capitolul bere trebuie notat că amatorii sunt fie adulţi însoţiţi de familie, fie bloggeri adolescenţi, fie oameni în vârstă care sorb din paharele de plastic fără să-şi ia privirea de la joc. Nimeni nu face excese.
Desigur, rubgy-ul nu este sufocat de agitaţia mediatică şi de reclama care golesc uneori de sens partidele de fotbal. La meciurile de la Arcul de Triumf vin, în principal, persoane interesate de fenomenul sportiv, şi nu de scandal. Apoi, arena este mică, circa 5.000 de locuri, şi nu se umple prea des. Mulţi dintre spectatori se cunosc măcar din vedere.
Dar nici marginalizarea, nici familiaritatea nu sunt de ajuns pentru a asigura atmosfera agreabilă de la meciurile de rugby. Cheia este buna-dispoziţie. Oamenii vin la stadion fără prejudecăţi, fără pretenţii, fără nervi.
„De ce să nu înjur? Unde suntem, la teatru?!”, se revolta un ultras din Giuleşti, la meciul de fotbal România-Bosnia. Poate că, pentru acel individ, o seară pe stadionul de rugby ar părea ca o piesă de teatru mut. Totuşi, parcă e mai bine aşa.
