– Ministerului de Finante i se reproseaza ca mentine in continuare o instabilitate fiscala. Prin modificarile pe care le veti aduce Codului Fiscal urmariti sa reglementati doar o situatie de moment, in sensul cresterii veniturilor la buget?
– In primul rand, sper ca ideea de lipsa de stabilitate a sistemului de taxe si impozite in Romania a fost eliminata, cel putin pentru anul 2006. Asa cum am comunicat si pana acum, anul viitor va exista un sistem stabil, daca ne referim la taxele importante, majore. Nu trebuie uitat, insa, ca exista anumite tipuri de taxe si impozite locale, iar administrarea acestora tine de autonomia locala. Cred ca este cel putin exagerat a se discuta la acelasi nivel despre diferite tipuri de taxe si impozite si sa spui ca, daca ceva se schimba, atunci intreg sistemul de taxe si impozite este instabil. In acest moment, in Romania, dupa opinia mea, exista un sistem de taxe si impozite la fel de stabil ca in orice tara europeana. In functie de ceea ce se intampla pe diversele piete pe care actioneaza, Ministerul de Finante, la fel ca oricare altul dintr-o tara europeana, trebuie sa reactioneze si sa fie activ in aceste zone.
– Referindu-ne tot la Codul Fiscal, desi ati declarat ca veti elimina orice propunere de modificare daca se va dovedi ca are un caracter anticoncurential, in noul proiect publicat pe site-ul ministerului este pastrata in continuare prevederea referitoare la preturile de referinta la tigari. Nu credeti ca aceasta masura este una anticoncurentiala, asa cum am fost atentionati atat de comisarul european Dalia Grybauskaite, cat si de seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele?
– Eu nu am spus ca voi incerca sa scot din Codul Fiscal masurile cu efecte anticoncurentiale, pentru ca nu cred ca in Codul Fiscal romanesc au existat masuri care sa sustina lipsa de concurenta. In acelasi timp, in mod constant, in toate conferintele de presa am spus ca una dintre zonele in care Ministerul Finantelor va modifica Codul Fiscal de cate ori va fi nevoie va fi cea de combatere a evaziunii fiscale, de lupta impotriva contrabandei si a vanzarii de produse contrafacute. Rolul unui pret minim obligatoriu, vizavi de care noi ramanem la pozitia pe care am avut-o, este acela ca poate fi un instrument util in aceasta zona. Cu alte cuvinte, rolul sau ar fi tocmai acela de a evita ca, intr-o piata in care exista un nivel stabilit al taxelor si impozitelor, sa avem produse care se vand in magazine sau in restaurante si baruri la preturi mai mici decat totalul taxelor aferente produsului respectiv. In ceea ce priveste pozitia Uniunii Europene, care cred ca este un pic exagerata in acest moment, reprezentantii Uniunii au spus ca acest tip de pret ar putea distorsiona piata. Nu exista o decizie care sa spuna „Nu faceti acest lucru”. Exista tari europene care au sistem de pret minim obligatoriu si exista tari care nu au. De asemenea, exista tari in care nu se poarta discutii vizavi de acest pret minim obligatoriu si tari in care exista discutii, cu idei intr-o directie sau alta. Ceea ce vom face noi va fi sa promovam in continuare ideea pretului minim obligatoriu. Aici as vrea sa mentionez ca a duce discutia strict in zona produselor de tutun nu este consecvent cu ceea ce vrea ministerul Finantelor. Noi discutam de tutun si alcool. Consideram in continuare ca nu este normal sa existe pe piata produse care se vand la preturi mai mici decat totalul taxelor incluse in valoarea respectiva, iar decizia finala va apartine Consiliului Concurentei. In functie de avizul acestei institutii, Ministerul Finantelor va promova sau nu aceasta idee. Noi consideram ca ne poate fi utila pentru a evita ca produsele din zona alcoolului si tutunului sa fie vandute pe piata la preturi neconforme cu realitatea.
Modul de colectare a veniturilor bugetare, nesatisfacator
– In general, analistii romani si straini atrag atentia ca o crestere a veniturilor bugetare nu poate fi rezolvata decat printr-o mai buna colectare. ANAF a dus o lupta acerba, in ultimele luni, cu debitorii, dar rezultatele nu au fost spectaculoase. Datoriile la buget au scazut cu numai 300 milioane de lei noi. Ce „masuri de avarie” ati luat in calcul in cazul in care gradul de colectare nu se imbunatateste?
– Expresia „masuri de avarie” poate ca nu este cea mai potrivita. Modul de colectare a taxelor si impozitelor in Romania nu ne satisface. A spune ca singura masura de crestere a veniturilor bugetare este cresterea gradului de colectare mi se pare ca reprezinta o limitare. Veniturile bugetare nu vor atinge nivelurile medii europene sau nivelul minim european, care ne permite sa functionam ca o tara europeana, adica cel putin 35% din Produsul Intern Brut, doar crescand gradul de colectare. Probabil ca acesta este un indicator foarte important pentru o crestere de venituri la buget care se va incadra intr-o limita de 0,5-1% din PIB. Nu putem discuta de mai mult, si asta pe o perioada de unu-doi ani. O parte din analisti sunt oameni care au lucrat in Ministerul Finantelor si care au informatii, care au avut, intr-o anumita perioada, putere de decizie si stiu ca aici este vorba, de fapt, de un razboi de gherila, de o lupta constanta, de o modificare legislativa care presupune reactii la anumite evenimente care se intampla pe piata zi de zi. Deci nu este ceva despre care poti spune: „De maine ma apuc sa fac lucrul asta si de poimaine cresc veniturile bugetare”. Va pot da un exemplu care poate sa ne arate cat de distorsionanta poate fi aceasta idee. Este vorba despre Termoelectrica, cu datorii, daca nu ma insel, de peste un miliard de euro. Aceste datorii ale unei companii care in nici un caz nu le va putea plati vreodata presupun un anumit tip de tratament. In acelasi timp, exista companii care fac evaziune fiscala si care, din punctul nostru de vedere, presupun un alt tip de tratament. Exista, pe de alta parte, companii care nu platesc taxe, dar nu pentru ca fac evaziune fiscala, ci pentru ca au probleme temporare de lichiditati. Exportatorii, de exemplu, pot avea probleme temporare de lichiditati in conditiile in care leul ca moneda se intareste. Sunt mult prea multe situatii pentru a spune: „Rezolvam problema global – crestem gradul de colectare”. Ceea ce trebuie noi sa facem este un lucru pe care l-am mai spus si care nu se va intampla intr-un an de zile. Este vorba despre introducerea in sistemul de taxare a pietelor care sunt nefiscalizate in momentul de fata si sa incercam ca printr-un anume sistem de taxe si impozite sa determinam, in masura in care acest lucru il putem face, modificarea structurii economiei romanesti. Faptul ca noi avem o structura in care agricultura inseamna mult ca pondere, nu atat in PIB, cat in ceea ce priveste populatia implicata, pentru ca nu putem spune nici activa, nici ocupata, care nu este contabilizata undeva din punct de vedere statistic si care nu plateste taxe si impozite. Este una dintre principalele masuri in aceasta directie. Bineinteles ca aici intra si reducerea evaziunii fiscale si lupta cu cei care nu-si platesc taxele, desi ar putea, dar si scoaterea din sistem a celor care niciodata nu le vor putea plati. Prin urmare, Legea falimentului, functionarea corecta a diverselor zone ale economiei romanesti sunt mult mai importante decat rezumarea stricta la cresterea gradului de colectare. E o viziune unilaterala, mult prea simplista pentru a putea rezolva aceasta problema.
Program fiscal pe o perioada de trei-cinci ani
– Expertii Fondului Monetar International au criticat faptul ca introducerea cotei unice a creat la bugetul de stat un minus de venituri de 1,5% din PIB, ceea ce inseamna aproximativ un miliard de euro, iar masurile de contrabalansare a acestui efect au provocat nesiguranta in mediul de afaceri. Reprezentantii Fondului si chiar unii analisti au sustinut ca ar fi trebuit majorat TVA-ul la 22%, altii ca ar fi trebuit modificat nivelul cotei unice. Nu va intreb ce o sa faceti. Va intreb doar, din punctul de vedere al unui finantist, in principiu, ce ar fi fost mai bine, tinand cont si de evitarea unor noi presiuni inflationiste?
– Am sa va raspund altfel. Nu ceea ce cred eu, personal, este important, ci ceea ce vrem sa facem. In ceea ce priveste un anume numar (n.r. – nivelul cotei unice), pana la urma nu cred ca acesta este definitoriu, pentru ca exista corelatii – se intampla ceva daca maresti cota unica si altceva daca maresti TVA-ul. Chiar daca, in esenta, la buget poti sa calculezi o anumita crestere de venituri bugetare care este echivalenta. Efectul economic nu este acelasi. Ceea ce vom face noi, Ministerul de Finante, dupa ce in prima faza am incercat sa eliminam aceasta disputa si sa aducem o anumita stabilitate in sistem pentru anul 2006, este pregatirea unui program fiscal pe o perioada de timp de trei pana la cinci ani. O carte alba a Ministerului de Finante, in care sa fie prezentate optiuni deschise dezbaterii publice, din care sa se extraga pe baza agreement-ului intre opinia publica, clasa politica, analisti, societatea civila, varianta cea mai buna pentru Romania, tara membra a Comunitatii Europene la 1 ianuarie 2007. In acel moment si pe baza rezultatului dezbaterii publice vom construi si proiectul de buget, si politica fiscala pe anii urmatori, in asa fel incat aceasta fie caracterizata atat de stabilitate, cat si de predictibilitate pe o perioada de timp mai lunga.
Programele de infrastructura, finantate in limita cheltuielilor
– Tot reprezentantii FMI au spus ca proiectul de buget pe anul 2006 este unul nerealist. Veti mentine o tinta de 0,5% a deficitului bugetar sau va veti orienta catre proiecte mari, de genul investitiilor in infrastructura, cu tot ceea ce inseamna aceasta, cu riscul atingerii unui deficit mai mare?
Deocamdata avem un nivel de alocatii bugetare pentru cheltuieli de capital destul de consistent. Avem o dorinta clara, la nivelul Guvernului Romaniei, de a sustine programele, proiectele de investitii in economie, in infrastructura. Cand spun infrastructura, nu ma refer neaparat la drumuri si cale ferata, ci si la scoli, spitale, administratie publica. Exista un acord unanim al Guvernului, al primului ministru, al presedintelui vizavi de nevoia ca in Romania sa se investeasca in infrastructura. Ceea ce dorim sa facem este ca, in conditiile in care avem bani, sa finantam aceste programe in limitele cheltuielilor efective din fiecare an. Deci, daca vom avea in anul 2006 proiecte valabile, functionale, cu cheltuieli efective, atunci acestea vor fi finantate. In acest moment, proiectul de buget are o alocare pentru cheltuieli de capital. Aceasta alocare va incepe sa fie cheltuita din luna ianuarie.
– Oficialii FMI au recomandat Bancii Nationale sa-si consolideze rapid credibilitatea fata de angajamentul sau de tintire a inflatiei. Dar fara un sprijin puternic prin politica fiscala si salariala este greu de vazut cum se va reduce inflatia. Cum veti ajuta BNR din acest punct de vedere?
– Ministerul de Finante colaboreaza foarte bine cu Banca Nationala. Cifrele existente in proiectul de buget pe anul 2005 care tin atat de deficitul bugetar, cat si de nivelul cheltuielilor de personal sunt coerente cu tinta de inflatie propusa de Banca Nationala. In acest moment intre noi exista politici coerente, comunicare. Din punctul nostru de vedere, suntem doi parteneri care urmaresc un tel comun si actionam in aceasta directie.
La Sanatate, in coada Europei
– Se vorbeste permanent, in ultimul timp, de criza din sistemul sanitar. Unde credeti ca este problema?
– Subfinantarea sistemului de sanatate este o realitate care pleaca tot de la datele macroeconomice. In Romania exista putini platitori si multi consumatori in sistemul de sanatate. Sistemul de asigurari de sanatate acopera intreaga populatie a tarii, 20-21 milioane de locuitori. Practic, platitorii la acest sistem reprezinta 4-5 milioane de locuitori, deci un sfert din populatie sustine un sistem sanitar care trebuie sa fie functional pentru toti romanii. Al doilea parametru de care trebuie sa tinem cont este ca acest sfert din populatie, care este cea mai scazuta ratie din Europa, pleaca de la un nivel de venituri care este cel mai scazut din Europa. Si atunci, este clar ca, la sfarsit, suma totala pe care o putem cheltui in sistemul de sanatate este cea mai scazuta din Europa pe cap de locuitor. Si este normal, atata timp cat in Romania se cheltuiesc sub 150 de euro pe cap de locuitor pentru Sanatate, comparativ cu vecinii nostri unguri sau cu tarile estice foste comuniste. Bulgaria, de exemplu, cheltuieste mai mult pentru sistemul de sanatate pentru ca are mai multi angajati fata de populatia sustinuta. Noi cheltuim sub 150 de euro, ungurii – undeva peste 400-500, si ajungem la francezi, care cheltuiesc pentru Sanatate peste 1.000 de euro. Normal ca sunt discrepante majore intre sistemele de sanatate si este la fel de normal ca un sistem care primeste de trei-patru ori mai putin decat intr-o tara vecina sau de peste zece ori mai putin decat intr-o tara vestica sa fie in criza in mod constant, sa sufere de subfinantare cronica. La fel de adevarat este, insa, ca in zona de cheltuire a banilor putini pe care ii avem se pot face lucruri mult mai bune. Incercam, colegul meu Eugen Nicolaescu incearca o restructurare a sistemului, un control al cheltuielilor care sa fie mai bun decat pana acum. Am incercat sa-l sprijinim prin acordarea unor sume de la buget care sa stearga datoriile existente in asa fel incat sa inceapa cu un sistem care este functional si curat si sa poata stabili cheltuielile, costurile pe niste baze lipsite de influente din anii anteriori. Dar, in esenta, sistemul este si va fi mult timp subfinantat atat timp cat Romania este si va fi mult timp o tara saraca.
– In Romania exista zone libere, caracterizate de o serie de scutiri pe partea fiscala. Credeti ca si-au atins scopul, adica gradul de dezvoltare si de schimburi economice a contrabalansat scutirile de impozite?
– Cred ca multe din zonele speciale de taxare au fost mult mai putin utile decat s-a presupus. Zonele libere vor disparea oricum incepand cu 1 ianuarie 2007.
„Un sfert din populatia Romaniei, cea mai saraca din Europa, sustine sistemul sanitar pentru toti”
