Satelitul german de cercetare Rosat s-a prăbuşit, în octombrie 2011, în Golful Bengal, după mai bine de 20 de ani de la lansare. Însă, conform unor calcule, dacă satelitul ar mai fi rămas în aer timp de 7 minute, s-ar fi prăbuşit în Beijing, unul dintre cele mai aglomerate oraşe din lume, relatează spiegel.de.
A fost un mare pas pentru ştiinţa germană atunci când, pe 1 iunie 1990, Rosat a fost lansat pe orbită de la Cape Canaveral din Florida. Satelitul de cercetare reprezenta un vârf al tehnologiei acelor ani, permiţând pentru prima dată studierea cerului în căutarea surselor razelor X.
Însă Rosat ar fi putut cauza cea mai mare catastrofă din istoria explorării spaţiului. În noaptea de 22 spre 23 octombrie 2011, satelitul ar fi putut să cadă în mijlocul Beijingului, care are o populaţie de 20 de milioane de locuitori.
„Beijingul se afla exact în calea satelitului pe ultima sa orbită”, a declarat Manfred Warhaut, şeful unei unităţi din Darmstadt, Germania, aparţinând Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).
Consecinţele ar fi putut fi dezastruoase. Rosat cântărea 2,5 tone. În mod normal, între 20 şi 40% dintre componentele satelitului ajung pe suprafaţa terestră după ce acesta iese de pe orbită. „Însă, în cazul satelitului german, aproximativ 60% dintre componentele sale ar fi lovit Pământul, deoarece au fost fabricate din materiale foarte grele şi rezistente”, a declarat Heiner Klinkrad, şeful echipei Space Debris, aparţinând ESA.
„Calculele noastre au arătat că Rosat ar fi lovit Beijingul, dacă s-ar fi prăbuşit cu 7 minute mai târziu”, a declarat Klinkrad.
În momentul impactului, satelitul ar fi provocat un dezastru. Unele părţi componente ar fi format cratere adânci, ar fi distrus clădiri şi, cu siguranţă, ar fi ucis zeci sau sute de oameni.
Tragedia ar fi fost costisitoare pentru Germania. Un tratat internaţional îi face responsabili pe cei care plasează un satelit pe orbită de daunele pe care acesta le provoacă atunci când se prăbuşeşte.
