Formidabila cursa pentru presedintia Statelor Unite se apropie de momentul ei culminant, in timp ce Romania intra in zodia unei campanii bombastice. Electoratul roman stie ca timp de o luna ii sunt garantate toate elementele tipice campaniilor neaose – banalitati si vorbe goale cat cuprinde, disimulari, subterfugii si nelipsitul circ mediatic. Electorii vor avea parte de extrem de putini candidati dispusi la un dialog onest purtat pe tema multiplelor probleme cu care se confrunta tara.
In SUA, seria dezbaterilor si a participarii active la marile evenimente electorale tocmai s-a incheiat. Nici avutia sau ponderea corporatista si nici reteaua marilor posturi tv nu au reusit sa reduca la tacere vocile cetatenilor de rand – prezenti la urne intr-un numar impresionant deja cu ocazia alegerilor primare.
Din punctul de vedere al americanilor, nu toate campaniile electorale sunt la fel de fascinante, prezenta la vot fiind nu o data relativ redusa, marcata indeosebi de absenteismul tinerilor. Acest aspect a facilitat, de altfel, si cliseul despre SUA devenite un teritoriu din ce in ce mai depolitizat ca urmare a ignorantei caracteristice unei bune parti a populatiei.
Presedintele George W. Bush a fost, printre altii, cel care a alimentat din plin asemenea stereotipuri prin lungul sau sir de demersuri profund inabile – cele mai recente fiind dedicate, bunaoara, temperarii crahului financiar. Din fericire, democratia americana ramane un fenomen plurivalent, vigoarea sistemului nerezidand defel doar in intelectul si taria de caracter ale locatarului de la Casa Alba. Americanii dispun de posibilitatea accederii la conducere in varii planuri – de la nivelul de cartier pana la cel de stat.
2008 are toate ingredientele necesare unui an de cumpana, avand sanse sa devina cel al genezei unor noi forte politice canalizate intr-un sistem controlat pana acum in mult prea mare masura de interese economice meschine. Un candidat birasial, dotat cu un nume de o stranie rezonanta, se afla pe punctul de a castiga increderea unei mari parti a populatiei din inima Americii. Desi instinctele oamenilor au ramas, in esenta, conservatoare, prea multi cetateni si-au pierdut intre timp si ultimul dram de rabdare in privinta republicanilor – ale caror carente se dovedesc, de altfel, greu de ignorat. Pana si un candidat relativ moderat precum John McCain nu pare sa aiba sanse de a mai evita un esec electoral usturator. Rivalul sau, Barack Obama, a dat dovada de distinctie si viabilitate, in timp ce McCain s-a aratat deseori irascibil si incapabil sa patrunda detaliile actualei crize economice.
Senatorul Obama a reusit sa-i mobilizeze pe tinerii americani, in special pe cei cu studii superioare; in plus, el a devenit o certa sursa de inspiratie pentru americanii de culoare – care nu ar fi crezut ca le va fi dat sa traiasca vremuri in care o persoana de culoare poate ajunge la portile Casei Albe. Scepticismul catolicilor, al comunitatii latino si al segmentului de rednecks particulari sudului SUA pare a se fi diminuat. Cu putine luni in urma, s-ar fi zis ca Barack Obama va ajunge sa antagonizeze milioane de femei, dat fiind ca o devansase pe Hillary Clinton, desi senatoarea de New York obtinuse, in fapt, mai multe voturi cu ocazia alegerilor primare. Intre timp, acest risc a disparut insa in mare masura. In mod ironic, la democrati pacea intre sexe a fost, aparent, restaurata chiar de aparitia guvernatoarei de Alaska, Sarah Palin, pe scena de campanie a rivalului politic.
Palin este un exemplu eclatant al republicanului doctrinar, convictiunile ei combative semanand izbitor cu viziunea asupra lumii a lui George W. Bush – drept care detaliul sexului ei devine complet insignifiant. Poate ca ne va fi dat sa mai auzim de Palin pe viitor, asta in cazul in care Barack Obama ar ajunge sa aduca mai mult a Jimmy Carter decat a Franklin Roosevelt. Nadajduim insa ca nu va fi cazul.
Dupa o perioada de deriva si erori colosale, America are, in aceste zile, sansa unei reveniri – sa speram ca in directia rationalitatii si generozitatii, atat de necesare acestei lumi pe cale sa intre in vrie. Nu in ultimul rand, a sosit timpul ca restul statelor lumii sa-si revizuiasca, de-acum, parerea si atitudinea uneori pripita si chiar rauvoitoare la adresa SUA – pana la urma, leagan al guvernarii democratice. Aspectul este, poate, cu atat mai esential cu cat planeta noastra inca este bantuita, in multe locuri, de tiranii si oligarhii.
