Vizita efectuata de Traian Basescu in Tinutul Secuiesc reprezinta o cotitura. Presedintele a abordat chestiuni sensibile fara a recurge la limba de lemn – si s-a ales, inevitabil, cu o serie de critici aduse atat demersului, cat si stilului sau. Nu a avut tentative de castigare a simpatiilor localnicilor romani prin utilizarea clasicului melanj retoric compus, pe de o parte, din limbajul protocolar rezervat ungurilor, iar pe de alta din aluzii la iredentism – stil introdus, cu mult succes, de Ion Iliescu si Petre Roman la inceputul anilor ‘90. Reflexul unui parti a presei anti-Basescu a fost pavlovian, fiind prezentate pe larg recentele acte de vandalism ale extremistilor de dreapta din Budapesta, survenite cat se poate de oportun, dat fiind ca s-au strigat si lozinci antiromanesti. E limpede ca manipularea ramane o meteahna adanc inradacinata – deh, lupul isi schimba parul, dar naravul ba.
Dupa o sedere de opt zile in secuime, Basescu a prezentat un bilant al situatiei si conditiilor gasite – care va fi avut darul sa surprinda, cel putin partial, pe multi: regiunea se caracterizeaza printr-o infrastructura dezolanta, dar totodata prin bune relatii interetnice. El a reiterat necesitatea certitudinii unei vieti plurivalente, normale, a localnicilor romani, chiar si atunci cand cunostintele lor de limba maghiara sunt rudimentare sau absente. Problema decentralizarii a fost abordata nepatetic, Basescu admitand ca de pe urma largirii puterii administrative a autoritatilor locale ar avea de beneficiat intreaga regiune, dar ferindu-se, in acest context, de tipicele avertismente vizand eventuale tendinte separatiste. Atitudinea sa senina a constituit, de fapt, cel mai bun indiciu oferit populatiei asupra irelevantei ultranationalistilor, care cu putini ani in urma ar fi sarit ca arsi pentru a acuza orice politician de varf cu un asemenea comportament de partinire haina fata de unguri. Basescu va fi intuit, probabil, ca spectrul amenintarii separatiste s-ar putea materializa mai degraba sub forme economice, datorate unei eventuale diminuari a relatiilor comerciale cu restul tarii. Dar problema in cauza se prezinta, oricum, mai acuta in Maramures, unde majoritarii romani privesc din ce in ce mai des spre Vest.
Loviturile aplicate UDMR au fost in mod cert abile – aspect deranjant pentru toti cei de parere ca minoritatile trebuie imuabil tratate ca niste bibelouri, indiferent de comportamentul liderilor acestora. In fond, criticile prezidentiale au vizat esecul formatiunii privind imbunatatirea conditiilor locale, in pofida pozitiei detinute in cadrul puterii centrale. Basescu a vazut starea drumurilor locale, a constatat ca politia din zona continua sa ramana preponderent nonmaghiara. Multi unguri vor fi ramas placut impresionati de faptul ca presedintele tarii a catadicsit sa dedice zile bune regiunii si, implicit, lor, avand curiozitatea sa afle cum traiesc si ce gandesc – gest intru totul neobisnuit, dat fiind ca liderii UDMR nu prea ii onoreaza cu vizite, exceptand, fireste, cele prilejuite de evenimente regizate.
Basescu stie prea bine ca sunt destule sanse ca Uniunea Civica Maghiara sa se demonstreze in final similara UDMR – cel putin din punctul de vedere al standardelor etice. Szász Jenö, liderul UCM, este un luptator politic versat, altfel nu ar fi facut fata unor combatanti de talia lui Verestoy Attila. Este bine ca presedintele doreste sa vegheze asupra neobstructionarii actiunii de inregistrare UCM ca partid, asa cum s-a intamplat in trecut, prin fel de fel de tertipuri si jocuri murdare, politice si/sau juridice. Iar Szász nu trebuie sa supraaprecieze subitul sprijin primit, considerand ca de acum incolo poate recurge discretionar la stat pentru sustinerea UCM. Substituirea unui monopol cu altul ar echivala cu anihilarea ungurilor sub aspectul prezentei ca grupare distincta in cadrul vietii politice si sociale a tarii.
Se impune, de fapt, intrebarea daca situatia prezenta mai permite evitarea unei asemenea consecinte in conditiile dezastruoasei reprezentari a intereselor maghiarimii prin UDMR?! Macar presedintele Romaniei a facut dovada interesului fata de problemele acestor oameni si meleaguri, oferind o serie de solutii fara a se teme de inevitabilele reactii ale celor care si-au facut un modus vivendi cat se poate de profitabil din stimularea suspiciunilor fata de unguri. Astfel de vizite sunt atat in spiritul, cat si in beneficiul institutiei prezidentiale – hotarat lucru, Traian Basescu ar trebui sa intreprinda mai multe de acest gen.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
